Comunicarea Interumană

Comunicarea reprezintă un sistem de transmitere a unor mesaje care pot fi procese mentare (confuzii, gânduri, decizii, interioare) sau expresii fizice (sunete şi gesturi). Ea constituie o necesitate şi o activitate socialş. Cauza care a dus la apariţia comunicării a fost necesitatea de a comunica între oameni ca persoane sau grupuri sociale, când se aflau la depărtare unii de alţii. Cauza care a determinat apoi dezvoltarea comunicării a fost necesitatea de a comunica între oameni şi organizaţiile lor, în condiţiile dezvoltării relaţiilor sociale. Formele de comunicare apar şi se dezvoltă odată cu mijlocul principal de comunicare între oameni, care este limba sau limbajul, în care două forme de întrebuinţare: orală şi scrisă.

Comunicarea verbală are un rol primordial atât din punctul de vedere al segmentului de negociere pe care îl ocupă cât şi din punct de vedere al conţinutului. Comunicarea verbală permite un joc logic al întrebărilor şi al răspunsurilor într-o derulare flexibilă, spontană, lucru care nu este posibil atunci când negocierile au loc scris sau prin alte tehnici. Prin comunicarea verbală au fost realizate o serie de activităţi: obţinerea şi transmiterea de informaţii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii.

Limbajul în tratative sau negocierea presupune în primul rând o bună comunicare între partenerii de tranziţie. Arta de a vorbi se dobândeşte prin acumularea de cunoştinte şi o continuitate care elimină nesiguranţa, vorbirea dezordonată, lipsa de expresivitate, echilibrul în vorbire.

Cunoaşterea şi folosirea justă a mijloacelor de exprimare a ideilor pe care dorim să le comunicăm constituie o condiţie primordială în comunicare. Aceste mijloace sunt: limbajul şi stilul.

Limbajul poate fi determinat ca fiind un sistem de comunicare prin semnale, în cadrul unei limbi sau în afara ei. Filozoful KARL POPPER a identificat trei categorii de limbaje, dupa criteriul funcţiei:

1. Limbaje inferioare (folosite şi în lumea animală), având funcţia de semnalizare, de autoexpresie ;

2. Limbaje superioare, exclusiv umane, capabile de descriere şi argumentare.

3. Limbaje mixte.

Ca activitate socială comunicarea verbală în relaţiile comerciale are un limbaj de specialitate de corespunzător proceselor, operaţiilor şi relaţiilor pe care le exprimă. Terminologia acesteia, în general, este comună tuturor domeniilor de activitate. Acest limbaj general se completează în fiecare domeniu de activitate prin includertea termenilor tehnici care exprimă procesele de muncă specifice acesteia, luând astfel fiinţă limbajul specific activităţii comerciale.

Elementele limbajului comunicării în domeniul comerţului diferă de cel al limbajului general sau obişnuit datorită specificului activităţii. Aceste elemente ale limbajului comunicării în domeniul comerţului sunt: