Comunicarea mediată de calculator

Apartenenţa şi desfăşurarea activităţii într-o comunitate este un aspect important pentru viaţa oricărui om. Există însă şi o piedică în formarea comunităţilor umane, faptul că ele sunt greu de organizat, indiferent de dimensiune. Orice comunitate are nevoie de un cadru instituţional, iar menţinerea şi dezvoltarea acestui cadru consumă, uneori, integral energia grupului, afectând chiar existenţa ideii în jurul căreia se organizeaza comunitatea.

Procesul structural asociat comunităţii este comunicarea. Fără comunicare, nu pot fi organizate relaţiile sociale. Cum modernismul a făcut loc postmodernismului, în paralel cu dezvoltarea tehnologiilor de comunicare au apărut noi relaţii sociale. Lumea comunicării mediate de calculator este cea mai importantă modalitate de a pune în legătură oamenii.

Una din modalitatile comunicarii prin intermediul calculatorului este e-mailul. E-mail-ul sau poşta electronică se referă la transmiterea sau primirea de mesaje prin intermediul unor sisteme de comunicaţie electronice. Cuvântul provine de la expresia engleză "electronic mail" care înseamnă poştă electronică, şi se citeşte aproximativ 'i-meil, cu accentul pe primul i. Majoritatea e-mail-urilor sunt trimise astăzi prin intermediul Internetului, iar e-mail-ul este una dintre utilizările cele mai intensive ale Internetului. Uneori pentru poşta electronică se mai întrebuinţează şi desemnarea simplă "mail", care, strict luat, înseamnă poştă sau mesaj de tip obişnuit, tradiţional.

Un e-mail este alcătuit din mai multe elemente semnificative, nu doar din mesajul propriu-zis, blocul de text asemănător, mai mult sau mai puţin, unei scrisori pe hârtie.

Numele expeditorului este primul care spune ceva despre expeditor, o adevărată carte de vizită.

Numele expeditorului poate fi unul explicit, cuminte, nume şi prenume, în general adevărate, o poreclă, cât mai căutată, cât mai amuzantă, cât mai sugestivă, sau de-a dreptul o interpelare, un mesaj în sine (de ex. cineteiubeste@ ).

Subiectul mesajulu este o alta componenta a e-mailului. Subiectul este un microcosmos el însuşi, introducând ideea majoră din corpul mail-ului, atrăgând atenţia printr-o glumă, printr¬-o imprecaţie.

Formula de introducere, de salut este folosita pentru a susţine parcă prin fiecare element ideea că este vorba de o comunicare rapidă, informală, că mesajul este trimis de pe poziţia celui informat, care merită atenţia celorlalţi, formula de introducere lipseşte de cele mai multe ori. Prezenţa ei este mai degrabă un semn de ironie, sau dovada clară că expeditorul este un novice.

Corpul mesajului - Mesajul, fie că este gândit îndelung, fie că este scris sub semnul grabei, al furiei, se apropie mai mult de retorica unei discuţii faţă în faţă decât de aceea a unei scrisori clasice.

De la cele mai banale formule, din ce în ce mai rar utilizate, a căror prezenţă subliniază chiar ironia sau superioritatea mesajului trimis listei, la formule de încheiere creative, demne de o heraldică a ciberspaţiului, sau la mesaje promoţionale relativ prost mascate, formulele de încheiere spun mai puţin despre atitudinea expeditorului faţă de subiectul discutat, cât despre el însuşi. Este şi un loc al marilor greşeli, al prostiei, mesaje trimise de pe un cont gen iubi@ fiind semnate pompos de directori, profesori universitari etc.

Comunitatea virtuală este susţinută de lamentaţiile publice referitoare la dispariţia spaţiului informal de comunicare în grup şi de dependenţa de navigarea pe internet a celor care ajung să nu mai poată comunica altfel cu semenii lor. Oamenii fac în spaţiul virtual tot ceea ce fac sau speră/visează să facă în lumea reală, doar că o realizează părăsindu-şi trupurile. Bogăţia şi atractivitatea culturii legate intim de calculator dă naştere dependenţei faţă de acest mediu.

O caracteristică deosebită a realităţii virtuale, a existenţei în ciberspaţiu, este capacitatea fiecăruia de a recurge la anonimitate. În discuţiile faţă în faţă, chiar dacă minţi apropo de nume, de statut social, cu excepţia specialiştilor în deghizare, imaginea rămâne interlocutorului. La telefon, poţi să fii recunoscut cu uşurinţă şi, chiar dacă recurgi la tehnici de mascare, tot rămâne identificabil sexul, ca şi naţionalitatea. Ca să nu mai spunem că emoţiile sunt vizibile. Utilizarea pseudonimelor este un prim pas către anonimitate, iar utilizarea re-mailerelor anonime face identificarea practic imposibilă.