Comunicarea Nonverbala si Comunicarea Scrisa

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Comunicarea Nonverbala si Comunicarea Scrisa.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 19 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Comunicare

Extras din document

1. COMUNICAREA NONVERBALA

Comunicarea nu presupune – neaparat – folosirea numai a limbajului sonor. Comunicam si atunci cand tacem, mergem, dam din umeri, cand tonul vocii nu suna entuziast. Comunicam, nonverbal, cu ajutorul gesturilor, expresiilor fetei si a altor miscari ale corpului. Caile de comunicare nonverbale sunt reactiile de care nu ne dam seama ca le avem, dar care sunt evidente pentru cei din jur. Nemultumirea noastra, de exemplu, poate fi exprimata nu numai oral dar si cu ajutorul mijloacelor de metacomunicare (gr. meta – dincolo, in completare la), adica interpretarea celor „spuse" de cineva inainte si dupa rostirea cuvintelor (expresia fetei, miscarea corpului). Alteori se poate receptiona mesajul din inflexiunile vocii interlocutorului. Aceasta se numeste paralimbaj. In acest caz apelam la intelesurile paralimbajului si nu la semnificatia limbajului folosit. Cu alte cuvinte, putem spune „Nu este important ceea ce spune, ci felul in care o spune". De exemplu, „Iti multumesc foarte mult" se poate spune, pe un anumit ton, cu accentuarea speciala a cuvantului „iti" astfel incat sa nu existe nici un dubiu ca nu este vorba de multumire, ci dimpotriva ...

De vreme ce comunicarea nonverbala este o componenta atat de importanta in procesul comunicarii, sa vedem in continuare ce implica limbajul nonverbal al tacerii, al timpului si limbajul corpului si al gesturilor.

Limbajul tacerii

Deseori se spune „Tacerea este de aur". Ea poate fi, in anumite circumstante, intr-adevar de aur, dar tot atat de deranjanta si cateodata chiar periculoasa. Sa ne gandim ce se intampla, de exemplu, cand la sfarsitul unui discurs auditoriul comunica prin tacere. Va fi dificil sa se interpreteze aceasta tacere. Plictiseala? Dezaprobare? Respingere totala? Aprobare totala? Nefiind un raspuns clar, tacerea este ambigua si vorbitorul este lasat sa ghiceasca ce poate insemna ea. Iar interpretarea poate fi gresita! Fiind fiinte sociale, avem nevoie de confirmarea celor din jur. Una dintre cele mai crude pedepse sociale este ignorarea cuiva sau izolarea lui completa. Asa ca „a ne tine gura", poate fi un lucru intelept, dar poate insemna si un act de respingere. Tacerea construieste ziduri iar zidurile sunt bariere in comunicatie.

Pe de alta parte, folosind cu atentie tacerea in momente cheie – cu alte cuvinte pregatindu-ne sa ascultam – putem incuraja vorbitorul sa continue sau sa-si exprime sentimente si atitudini pe care, fara indoiala, altfel nu le-ar fi facut.

Tacerea deci, este un instrument puternic de comunicare, dar care trebuie folosit cu abilitate.

Limbajul timpului

Timpul este perceput diferit de multitudinea de societati si culturi. In cultura noastra am impartit timpul in ani, fiecare avand 365 zile, in timp ce anul musulman este cu 10-11 zile mai scurt. Anii nostri sunt numarati din anul nasterii lui Isus Christos, in vreme ce calendarul musulman incepe din 622, anul in care Mahomed a fugit din Mecca la Medina (astfel in 1979, musulmanii au inceput cel de-al 14-lea secol al lor).

Chiar in interiorul aceleasi culturi, diferitele comunitati pot imparti timpul in moduri diferite. (Un comerciant isi imparte timpul in perioade: Craciunul, vanzarile din lunile de vara, etc.; un fermier in functie de activitatea fermei si de anotimpuri – vremea aratului, vremea insamantarilor si vremea culesului).

Diferitele valori pe care le dam timpului sunt reflectate in cuvintele pe care le folosim („numai un minut", de exemplu, poate insemna „un minut", „cand voi termina treaba" sau „niciodata").

In procesul de comunicare, semnificativ, din punct de vedere al efectelor sale este modul de folosire a timpului. Daca am stabilit o intalnire de afaceri la ora 1000 si apoi am schimbat-o la 1030, am comunicat ceva despre atitudinea noastra fata de intalnire, fata de cealalta persoana, fata de sine sau fata de importanta pe care o dam timpului.

Exista diferente de cultura in perceperea si masurarea timpului de care trebuie sa tinem seama. In Occident, de exemplu, o intalnire la ora 200 inseamna de obicei ora 200, cu cel mult 5 sau 10 minute in plus. Insa, in alte culturi, intalnirea de la ora 200 poate insemna ora 300 si, daca ajungem la intalnire la ora 200, ati putea ofensa cealalta persoana. De asemenea, in Occident, daca sunteti invitati la masa, veti fi nepoliticos sa o parasiti indata ce s-a terminat. In Arabia Saudita, de exemplu, discutiile au loc inainte de masa, iar musafirii pleaca – de obicei – inainte de a termina masa. La o intalnire de afaceri, in Anglia se obisnuieste sa se schimbe cateva amabilitati scurte si apoi sa inceapa discutiile de afaceri. In Arabia Saudita, nici o afacere nu se discuta pana cand cafeaua sau ceaiul nu sunt servite si nu sunt discutate cateva probleme personale. A incepe afacerile imediat este semnul unor proaste maniere si lipsa de experienta in afaceri. La sfarsitul intalnirii gazda, oricat ar fi de ocupata, va insista sa ramaneti, insa dumneavoastra va trebui sa plecati intr-un mod cat mai politicos. Inainte de a calatori si/sau a face afaceri in strainatate, trebuie verificate cu atentie obiceiurile, modul de comunicare si reamintit ca exista diferente culturale, ca acei oameni pot avea valori, atitudini si obiceiuri diferite.

Limbajul trupului

Fiecare dintre noi isi petrece o mare parte din timp (chiar daca nu suntem constienti de aceasta), descifrand limbajul trupului. Credem ca are perfecta dreptate Desmond Morris cand afirma (vezi lucrarea Privind omul ) ca, „un sport favorit al multor oameni este de a-i privi pe ceilalti". Ni se intampla deseori ca asteptand intr-o statie de autobuz sau in sala de asteptare a unui cabinet medical privindu-i pe ceilalti sa incercam sa le ghicim ocupatia, problemele, gandurile lor. Cu alte ocazii privind de la distanta doi oameni care vorbeau, am incercat sa ghicim din miscarile lor, din expresiile fetelor si din modul lor de a merge sau de a sta, despre ce ar putea sa vorbeasca.

Aceste miscari al corpului ar trebui sa fie in stransa legatura cu insasi mesajul, comunicarile nonverbale, fiind adesea mult mai puternice decat cuvintele care sunt rostite, dezvaluind partea emotionala a comunicarilor noastre.

In ultimii ani, limbajului corpului i s-a acordat un interes din ce in ce mai mare, iar cercetari riguroase au incercat sa stabileasca natura exacta a relatiei dintre acest tip de comunicare si efectul acesteia asupra receptorului. Desi studiile sunt inca la inceput, exista deja cateva carti care acopera acest subiect, mai bine decat o putem face noi in cadrul acestui subcapitol. Trebuie sa mentionam ca exista chiar o stiinta – numita „kinetica" – ce se ocupa cu studiul miscarilor corpului. Cand am abordat obiectivele comunicarii am vazut ca acestea constau in: sa fim receptati, intelesi, acceptati si sa provocam o reactie (o schimbare de comportament sau atitudine). De aici rezulta cateva intrebari: Cum ne dam seama ca o persoana ne aproba atunci cand ii vorbim? Putem spune daca cineva ne-a inteles dupa modul in care acesta ne priveste?

Pentru a raspunde la aceste intrebari, facem constatarea ca analiza miscarilor trupului, atat al celui care transmite cat si al celui care primeste mesajul dezvaluie o multime de lucruri, dintre care cel mai important este acela ca, frecvent, i se transmite vorbitorului masura in care auditoriul ii accepta mesajul. La randul lui, receptorul (auditoriul) din mesajele nonverbale ale emitatorului (vorbitorului) poate afla dorinta de sinceritate, convingerea, corectitudinea si abilitatea acestuia si nu mai putin atitudinea si sentimentele sale in legatura cu mesajul pe care il transmite. Deci, este foarte important mai ales pentru vorbitor (emitator) sa stie sa citeasca limbajul trupului pentru ca acesta ii va dezvalui daca a fost acceptat si mesajul sau a fost inteles sau nu. Daca aceasta reactie este prezenta iar vorbitorul nu este sensibil la acest aspect si nici constient de importanta lui, fara sa poata citi sau interpreta acest limbaj, atunci o mare parte din propria sa comunicare s-a pierdut. Pentru a fi un bun cititor al limbajului trupului se impune dezvoltarea capacitatii de observatie si a abilitatii de a descifra aceste mesaje.

Fisiere in arhiva (1):

  • Comunicarea Nonverbala si Comunicarea Scrisa.doc