Consilierul de relații publice

Succesul unei organizaţii presupune îndeplinirea eficientã a mai multor sarcini, între care un rol important îl ocupã comunicarea cu publicul ţintã al acelei organizaţii. Comunicarea eficientã, este sarcina efectivã a specialistului de relaţii publice.

Este interesant felul în care un singur om poate sã reprezinte imaginea întregii structuri organizaţionale ale cãrei interese serveşte. O punte de legaturã între douã lumi, oganizaţie şi public ţintã, acesta ar fi în câteva cuvinte rolul specialistului în relaţii publice.

Mi-am propus în aceastã lucrare, sã analizez succint felul în care mass-media este folositã ca modalitate de comunicare eficientã cu publicul; rolul omului de relaţii publice în alegerea mediului propice de transmitere a informaţiilor cãtre publicul vizat; profesionalismul de care dã sau ar trebui sã dea dovadã un specialist de relaţii publice.

Voi porni la drum prin a aduce în discuţie o afirmaţie fãcutã de Bernard Dagenais, şi anume: “nu ai viitor dacã nu comunici” . Comunicarea este termenul cheie în dezvoltarea unei organizaţii de success. Comunici pentru a vinde, pentru a rezolva diferite probleme sau pentru a îţi conserva imaginea publicã. Un produs, un serviciu sau chiar o idee, dacã nu sunt cunoscute nu vor fi acceptate de public. Aici intervine nevoia de a comunica, implicit specialistul în relaţii publice.

În relaţia dintre organizaţie şi public, omul de relaţii publice, doreşte sã instaureze o “relaţie comunitarã” . De regulã, acest tip de relaţie cunoaşte un process de evoluţie. Iniţial, relaţia este una de schimb iar mai apoi, în faza de maturitate, aceastã relaţie de schimb se transformã într-o relaţie comunitarã. Acest ultim tip de relaţie care se instaureazã între organizaţie şi public este definitã de câteva aspecte: “control reciproc, încredere, angajamentul şi satisfacţia.”

Termenul de “consilier în relaţii publice” a fost introdus pentru prima data de cãtre Edward Bernays, în lucrarea cu numele “Cristalizarea opiniei publice.” Tot aici, autorul a schiţat şi principalele funcţii pe care un consilier în relaţii publice trebuie sã le îndeplineascã. Astfel, acesta este în poziţia de a direcţiona şi superviza activitãţile organizaţiei al cãrei reprezentant este; activeazã ca reprezentant al acesteia în faţa publicului dar şi invers; joacã rol de sfãtuitor în situaţiile în care clientul sãu apare în faţa publicului (sfaturile sale vizeazã atât acţiunile care se doresc a fi fãcute publice cât şi alegerea canalelor prin care acestea ajung la publicul ţintã).

Astfel, relaţionistul este nevoit sã joace mai multe roluri în cadrul organizaţiei pe care o reprezintã. Bernard Dagenais ne pune la dispoziţie o listã a princupalelor roluri jucate de un relaţionist într-o companie, şi anume:

- Cercetãtor (prin diverse tehnici de cercetare pe care le stãpâneşte, acesta trebuie sã înţeleagã miza sau problema organizaţiei pentru a putea apoi sã propunã soluţii.);

- Purtãtor de cuvânt;

- Producãtor (este responsabil de conceperea strategiilor de comunicare, de redactarea planurilor, de pregãtirea bugetelor necesare pentru atingerea scopului stabilit);

- Realizator (în funcţie de fiecare campanile de relaţii publice, acesta se ocupã de conferinţa de presa, de conceperea, tipãrirea şi difuzarea pliantului, dacã acesta este prevãzut în campanie, etc.);

- Ataşat de presa/relaţiile cu mass-media;

- Organizator de evenimente;

- Gazdã;

- Redactor;

- Orator;

- Editor;

- Responsabil cu expoziţiile;

- Responsabil cu publicitatea;

- Responsabil cu comunicarea internã