Inteligenta Emotionala si Functia de Decizie

Imagine preview
(5/10)

Acest referat descrie Inteligenta Emotionala si Functia de Decizie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 14 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Comunicare

Cuprins

CAP I - INTELIGENŢA EMOTIONALĂ 3
1. Aspecte generale 3
2. Inteligenţa emotionalǎ (IE) şi Inteligenţa generalǎ (IQ) 5
3. Metode de mǎsurare a Inteligenţei Emoţionale 6
CAP II - INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ ŞI FUNCŢIA DE DECIZIE 8
1. Funcţia de decizie 8
2. Aplicaţiile inteligenţei emoţionale în cadrul unei organizaţii 10
CONCLUZII 12
BIBLIOGRAFIE 13
ANEXE 14

Extras din document

CAP I- INTELIGENŢA EMOTIONALĂ

1. Aspecte generale

Termenul inteligentǎ provine de la latinescul ‘intelligere’, care înseamnă a relaţiona, a organiza sau de la ‘interlegere’, care presupune stabilirea de relaţii între oameni.

Inteligenţa are o accepţiune dublă: pe de o parte de proces de asimilare şi prelucrare a informaţiilor variabile, în scopul unor adaptări optime, iar pe de alta parte, de aptitudine rezidând în structuri operaţionale dotate cu anumite calităţi (complexitate, fluiditate, flexibilitate, productivitate), prin care se asigură eficienţa conduitei. Aceste calităţi sunt caracteristice subiectului, reprezintă invariaţii ce pot fi evaluate statistic şi sunt situaţii la un anumit nivel sau rang de valoare funcţională. Inteligenţa apare astfel ca sistem de însuşiri stabile proprii subiectului individual şi care la om se manifestă în calitatea activităţii intelectuale centrată pe gândire.

S-au descoperit diverse forme de inteligenţă şi le-au grupat în trei categorii principale:

- inteligenţa abstractă (abilitatea de a înţelege şi de a te folosi de verbe şi simboluri matematice),

- inteligenţa concretă (abilitatea de a înţelege şi de a manipula obiecte)

- inteligenţa socială (abilitatea de a înţelege şi a relaţiona cu oamenii) (Ruisel, 1992). Thorndike (1920), definea inteligenţa socială ca fiind “abilitatea de a te înţelege şi de a conduce bărbaţii şi femeile, băieţii şi fetele – de a acţiona înţelept în relaţiile umane”. În 1983 va include în teoria sa referitoare la inteligenţe multiple termenele de inteligenţă interpersonală şi intrapersonală ce compun inteligenţa socială.

Termenul de ’inteligenţa emotională’ s-a folosit pentru prima oară de John Mayer şi Peter Salovey. Inteligenţa emoţională (IE) reprezintă abilitatea unei persoane de a conştientiza, a accesa şi genera emoţii şi de a-şi asista propriile gânduri, de a înţelege emoţiile şi cunoştinţele emoţionale şi de a-şi controla reflexiv propriile emoţii precum şi de a promova dezvoltarea intelectuală şi emoţională. (Mayer & Salovey, 1997)

Studiile făcute de către David Caruso se bazează pe cercetările şi teoritizările făcute anterior de Jack Mayer şi Peter Salovey. Mayer şi Salovey sunt creatorii teoriei inteligenţei emoţionale aparţinându-le modelul abilităţilor inteligenţei emoţionale. Ei definesc inteligenţa emoţională ca fiind capacitatea de a conştientiza şi controla emoţiile.

Pe de altă parte, inteligenţa emoţională este ‘un tip de inteligenţă socială care include abilitatea de a monitoriza propriile emoţii şi cele ale altor persoane, de a face distincţie între ele şi de a folosi informaţiile pentru a ghida modul de gândire şi de acţiune a unei alte persoane’(Mayer & Salovey, 1993).

Inteligenţa emoţionalǎ are trei componente: cunoaşterea propriilor emoţii, ‘gestionarea’ emoţilor, înţelegerea şi luarea în considerare a emoţiilor celorlalţi.

Presupunând cǎ emoţiile sunt conştientizate în totalitate, în ciuda faptului cǎ unele dintre ele spun despre noi lucruri pe care nu am vrea sa le auzim, partea cea mai dificilǎ este sǎ învǎţǎm sǎ le gestionǎm în mod constructiv în vederea atingerii unui anumit scop. În acest proces este esenţialǎ înţelegerea faptului cǎ orice emoţie are atât o laturǎ pozitivǎ, cât şi una negativǎ, iar acest lucru este valabil şi în cazul emoţiilor considerate în mod tradiţional negative, aşa cum ar fi mânia. Dacǎ latura negativǎ a mâniei este legatǎ de faptul ca îi îndepǎrteazǎ pe cei din jur, tensioneazǎ corpul şi afecteazǎ raţiunea, latura pozitiva priveşte funcţia auto-protectoare pe care aceasta o are pentru individ, precum şi capacitatea de a mobiliza la acţiune.De abia dupǎ ce aceste etape sunt parcurse, se poate vorbi de înţelegerea şi luarea în considerare a emoţiilor celor din jur. În acest scop trei elemente sunt esenţiale şi ele nu reprezintǎ o noutate pentru nimeni :ascultarea activǎ, ceea ce înseamnǎ mai mult decât a aştepta rǎbdǎtor sǎ iţi vinǎ rândul sǎ spui ceva, abilitatea de interpreta corect limbajul corpului şi, nu în ultimul rând, abilitatea de a distinge între diferitele nuanţe ale emoţiilor unei persoane. Doar utilizarea împreunǎ a acestor abilitǎţi ne permit sǎ comunicǎm eficient la nivel emoţional cu cei din jur, receptând şi transmiţând atât latura raţionalǎ, cât şi cea afectivǎ a unui mesaj.

Fisiere in arhiva (1):

  • Inteligenta Emotionala si Functia de Decizie.doc