Lider sau Manager

De sute de ani, psihologia a fost interesată de activitatea de conducere (leadership) şi de persoana celui care o realizează (liderul).

La începutul secolului XX, în perimetrul ştiinţelor economice, psihologice şi sociologice se conturează însă o nouă noţiune, cea de management, care începe să fie folosită tot mai frecvent. Mai mult, această nouă noţiune tinde s-o acopere treptat pe cea de leadership. Situaţia devine şi mai dificilă de îndată ce se încearcă individualizarea liderului şi a managerului printr-o serie de funcţii sau însuşiri necesare realizării acestora. Nu de puţine ori cele două noţiuni se suprapun.

În definirea noţiunii de management s-au întâmpinat aceleaşi dificultăţi ca în definirea noţiunii de leadership. Aceasta din cauza, în principal, a ipostazelor diferite în care ea a apărut şi a fost utilizată de-a lungul timpului. Pentru cei mai mulţi autori, noţiunea de management include un conţinut acţional, pragmatic, ea referindu-se la acţiunile, funcţiile sau procesele prin intermediul cărora sunt realizate obiectivele organizaţiilor.

Punctul de vedere potrivit căruia managementul constituie o parte a leadership-ului este şi el prezent în literatura de specialitate, deşi cu o mai redusă frecvenţă. Managementul ar fi mai degrabă unul dintre instrumentele prin intermediul căruia se realizează leadership-ul. În esenţă, leadership-ul este un concept mai larg decât cel de management. Managementul este un tip special de leadership în care de bază este atingerea scopurilor.

Şi liderii şi managerii îndeplinesc aproximativ aceleaşi funcţii (previziune, organizare, coordonare, antrenare, control), însă în moduri diferite. De exemplu, funcţia de previziune este realizată de lideri pe baza unor perspective şi viziuni largi, iar de manageri pe baza unor perspective relativ limitate. De asemenea, liderii previzionează pe termen lung, în timp ce managerii fac acelaşi lucru pe termen scurt. Liderii îşi fondează activitatea de exercitare a funcţiilor conducerii pe gândire, pe raţionamente logice, pe suport psihosocial din partea subordonaţilor, pe când managerii, pe un ansamblu de tehnici şi procedee, în principal, pe experimentare. Aşadar, liderii şi managerii nu se exclud reciproc. Este posibil ca una şi aceeaşi persoană, indiferent de nivelul ierarhic la care se află, să fie şi lider, şi manager, chiar dacă în realitate ea este mai mult lider şi mai puţin manager sau, invers, mai mult manager şi mai puţin lider.

Este posibil ca şi liderii, şi managerii să deţină aproximativ aceleaşi calităţi şi abilităţi (conceptuale, umane, tehnice) însă în proporţii diferite, cu predominanţa unora sau altora dintre ele. Probabil că la lideri predomină abilităţile conceptuale şi umane, pe când la manageri cele tehnice. La primii sunt mai pregnante însuşirile şi trăsăturile de personalitate, unele dintre ele cu un suport ereditar mai evident, la ceilalţi predominante sunt, fără îndoială, aptitudinile operaţionale formate prin intermediul proceselor de învăţare.