Mass-media și Democrația

Într-o lume în care schimbările se petrec rapid, iar diversitatea este din ce în ce mai mare, necesitatea ca cetăţenii să fie activi, informaţi şi responsabili este mai pregnantă ca niciodată.

“Oamenii politici au înţeles repede că, graţie sfaturilor specialiştilor în marketing politic, în publicitate sau în sondaje, puteau să-şi îmbunătăţească imaginea în ochii opiniei publice. Ei dezvoltă astfel o strategie de comunicare bazată mai mult pe formă decât pe fond şi încearcă prin toate mijloacele să atragă atenţia mass-media. Ca urmare, viaţa politică însăşi se transformă în societăţile noastre democratice.”

Întrebarea care se pune este care este impactul pe care mass-media îl are în viaţa politică.

După părerea mea cele două concepte, „Mass-media” şi „Democraţia”, nu pot exista unul fără celălalt. Încă din definiţia delor doi termeni se poate constata acest lucru.

„Mass-media“ este un cuvânt compus, preluat din engleză, care se traduce literal prin „mijloace de masă“ şi liber prin „mijloace de comunicare în masă“. Dar, la origine, această expresie reuneşte două cuvinte de origine latină massa, prin care se înţelege "o cantitate mare de entităţi agreate" şi medium (pl. media), "mijloc de transmitere a ceva", se referă la "mijloacele de comunicare în masă", înţelese ca "seturi de tehnici şi metode de transmitere, de către furnizori centralizaţi, a unor mesaje unei audienţe largi, eterogene şi dispersate geografic" .

Democraţia - în traducere literală "conducere de către popor", din grecescul - demokratia (demos, "popor," şi kratos, "conducere"). „Modalitate de conducere a unui sistem social caracterizată prin participare, în diferite forme, a membrilor respectivului sistem la procesul de conducere.” Cu alte cuvinte, democraţia poate fi definită ca o formă de organizare şi conducere politică a societăţii prin consultarea cetăţenilor, ţinând cont de voinţa acestora, de interesele şi aspiraţiile de progres ale ţării. Dreptul la libera exprimare, libertatea religiei, dreptul de a candida, dreptul la proprietate sunt drepturile şi libertăţile care sunt considerate necesare pentru ca idealul democratic să se realizeze.

Istoria presei politice în România este relativ nouă. În România interbelică, mai precis până la lovitura de stat dată de Carol al II-lea pe 10 februarie 1938, presa a fost liberă, însă au existat scurte perioade în care se instituiau starea de asediu şi cenzura, mai ales după sfârşitul primului razboi mondial şi apoi începând din 1936. Se practica şi confiscarea tirajelor.

În perioada comunistă, presa nu era altceva decât un instrument de îndoctrinare a maselor. “Presa este concepută ca o formă de exercitare şi de legitimare a puterii (datorită capacităţii ei de a atinge mase uriaşe de oameni), ca un instrument al propagandei, menit să modeleze gândirea şi comportamentul indivizilor, ca o arenă a luptelor împotriva duşmanilor ideologici, ca un loc al prezentării mitologizate a superiorităţii regimurilor comuniste.”

Imediat după Revoluţia din 1989, în România au apărut ziarele, iar mass-media privată a început să schimbe radical modul în care s-a făcut comunicarea politică în România până atunci, eliminând monopolul statului. Revoluţia a acordat un drept demult visat de către jurnalişti: libertatea presei. “Principala valoare la care ţin jurnaliştii este libertatea presei; aceasta presupune recunoaşterea dreptului jurnalistului de a căuta informaţii şi de a exprima opinii, fără a fi îngrădit de vreo autoritate (politică, administrativă, economică, juridică etc.) diferită de cea a deontologiei profesionale.” În prima fază au început să se dezvolte mass-media audio şi cea scrisă, radioul şi ziarele, mai târziu urmând să apară şi posturile private de televiziune.

În zilele noastre ştirile politice ocupă un loc însemnat în activitatea mediatică. Astazi, politica ar fi de neconceput fără mass-media. Ceea ce ştim despre politica din ţara noastră şi nu numai, am aflat de cele mai multe ori prin intermediul televizorului, al radioului şi al ziarelor. Publicul, electoratul care receptează ştirile politice are o imagine de ansamblu asupra realităţii politice imediate. Din ce în ce mai tare mass media s-a transformat într-o instituţie puternică, ele au atras atenţia observatorilor care s-au întrebat dacă media este suportul public de subminare a instituţiilor politice, schimbând atitudinile de bază a acestuia faţă de politică, modificând relaţiile de putere din cadrul electoratului, schimbând natura procesului care consacră puterea sau trecând cultura politică generaţiilor ulterioare. Un rol deosebit de important al mass-media contemporane este acela de purtător de cuvânt a diferitelor grupuri de interese. Prin aceasta ele constituie o sursă de informaţie pe baza căreia îşi definesc opţiunile şi iau decizii atât politicienii cât şi diversele categorii ale electoratului. Puterea de influenţă a mass media constă în faptul că ele sunt percepute ca surse mai atrăgătoare şi mai credibile, fiind totodată şi mai accesibile decât sursele partizane. În plus, acestea au capacitatea de a stabili “calendarul” şi “ierarhia” problemelor de actualitate, de a defini consensul asupra problemelor de interes public.

În ultima lună cea mai vizibilă componentă a comunicării politice şi a relaţiei dintre presă şi democraţie a fost campania electorală pentru alegerile locale