Modelul Kolb

„In sensul cel mai larg, se vorbeste de comunicare de fiecare data cand un sistem, respectiv o sursa influenteaza un alt sistem, in speta un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative ce pot fi transmise prin canalul care le leaga“

(Charles E. Osgood, A vocabulary for Talking about Communication)

Nici un fel de activitate, de la banalele activitati ale rutinei cotidiene si pana la cele mai complexe activitati desfasurate la nivelul organizatiilor, societatilor sau culturilor, nu mai pot fi imaginate in afara procesului de comunicare. Activitatile din cadrul ONG-ului “SALVATI COPIII”(la care ma voi referi in cele ce urmeaza) nu pot fi concepute fara comunicare. Cheia succesului consta in comunicarea eficienta intre membrii organizatiei. Membrii acesteia sunt voluntari (studenti la facultati cu diferite profiluri, cu cunostinte, competente si experiente diferite) si coordonatorii care au experienta in activitatile pe care le desfasoara si care trebuie sa-i initieze pe ceilalti astfel incat sa atinga obiectivele ONG-ului. Membrii nu se cunosc intre ei foarte bine, ceea ce face comunicarea si mai dificila. Organizatia desfasoara diferite proiecte pentru respectarea drepturilor copiilor.

Desi comunicarea este un proces la indemana tuturor si care pare relativ simplu, derivarea ei implica etape distincte a caror identificare si cunoastere este strict necesara, mai ales in cazul cadrelor de conducere.

Comunicarea are rolul de a pune in legatura persoanele membre, in mediul in care acestia evolueaza; in procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste realizarea scopurilor si transmiterea semnificatiilor.

ONG-ul “SALVATI COPIII”, ca fiecare organizatie, are o retea proprie de comunicare. Personalitatea membrilor, individualitatea fiecaruia si amprentele culturale ale organizatiei se regasesc in compozitia subtila a mesajelor vehiculate. Aceste particularitati sunt efectul unor influente exercitate de factorii interni si externi organizatiei. Trasaturile si insusirile fiecarui membru al organizatiei, faptele omeneşti (bune sau rele) infaptuite de fiecare, privirile si gesturile - toate creaza un stil de comunicare interumana.

Comunicarea, inteleasa in sensul sau larg, ca act tranzactional, inevitabil in situatii de interactiune, devine esentiala, fundamentala atat pentru viata personala cat si pentru cea sociala a individului.

Comunicarea, in cadrul acestei organizatii este calea prin care membrii pot fi motivati si li se poate influenta comportamentul si atitudinea. Tot prin comunicare coordonatorii pot asigura curgerea libera a informatiei, adica informatia corecta si utila ajunge la locul potrivit in momentul potrivit pentru ca eforturile tuturor membrilor sa se coordoneze intre ele.

Comunicarea si cunoasterea sunt intr-o stransa relationare si e greu de spus care poate fi numita cauza si care efect.

Prin a comunica si comunicare, noi întelegem punerea in relatie a spiritelor umane sau, daca preferam, a creierelor umane” Baylon si Mignot

Sistemul informational poate interveni asupra mesajelor si mijloacelor de comunicare. Existenta unor deficiente la nivelul acestuia, generate deasupra sau subinformare se va reflecta in calitatea, cantitatea si viteza de circulatie a mesajelor, in promovarea prioritara a anumitor tipuri de comunicari.

Oamenii isi dezvolta fiecare un stil aparte de invatare care le scoate in evidenta anumite abilitati de instruire, specifice fiecaruia in grade diferite. Dupa cum am precizat, membrii organizatiei sunt persoane foarte diferite, cu personalitati diferite, cu trasaturi si insusiri diferite. Cunoasterea stilului de instruire al membrilor il ajuta atit pe el, cit si pe coordonatori, deoarece astfel se pot utiliza strategiile cele mai adecvate de invatare, cu efort minim şi rezultate maxime.