Multiculturalitate și comunicare interculturală

FUNDAMENTAREA NOTIUNILOR

1.1.Multiculturalitate si interculturalitate

Ca ideologie a diversitatii,multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de afirmare pentru identitatile de grup.C. W. Watson circumscrie multiculturalismul implicatiilor politice si filosofice presupuse de coexistenta modalitatilor variate de situare a omului in lume si de modul in care diferite entitati culturale lupta pentru recunoastere,atat in cadrul statului national cat si in sistemul global.Multiculturalismul pare sa raspunda necesitatilor unei lumi in schimbare in care exprimarea diverselor identitati capata forma unor raspunsuri in fata provocarilor aduse atat de catre statului national,cat si de sfera transnationala si globala.

Astfel,procesul globalizarii ne pune in fata unei continue resituari a raporturilor majoritate/minoritate,in spatii culturale concrete si la nivel global,si ne indeamna la o continua intelegere,acceptare si afirmare a diversitatii.Discutand multiculturalismul ca ideologie a diversitatii,se vorbeste de trei forme ale diversitatii culturale :

1) Diversitatea subculturala ce are in vedere faptul ca membrii societatii participa la o cultura comuna,dar in acelasi timp impartasesc o serie de credinte si practici particulare.In acest caz,identitatile culturale nu intra in conflict cu cultura dominanta.Jocul tolerantei garantat de statul de drept este cel care asigura suficienta libertate grupurilor subculturale in conservarea identitatii proprii in forma unei constiinte secundare complementare identitatii dominante.

2) Diversitatea comunitara ce presupune existenta unor comunitati relativ organizate si constiente de sine ce promoveaza o serie de credinte si practici diferite.Diferentele marcheaza mai degraba o apartenenta decat o revendicare de participare la impartirea puterii.

3) Diversitatea perspectivala care presupune ca o parte din membrii unei societatii critica valorile si principiile culturii dominante si incearca sa o reconstruiasca potrivit altor valori.Aceste valori trebuie sa tina cont de prezenta in viata publica a minoritatilor si de necesitatea lor de a se afirma ca entitati distincte in sfera puterii politice.In acelasi timp,se are in vedere crearea unui cadru in care culturile minoritare participa la o reconstructie continua a principiilor modelatoare ale sferei valorilor.

Multiculturalismul apare ca„un discurs tipic pentru o modernitate tarzie care isi asuma experienta sociala a diversitatii si diferentei” Gandirea postmoderna a pus in evidenta relatiile de putere care se afla in spatele revendicarilor privind identitatea culturala.In numele dreptului de exercitare a puterii se ajunge,in aparenta,la o impingere in plan secund a drepturilor individului,in favoarea impunerii in sfera publica a drepturilor de grup.Este vorba insa de o noua percepere a individului.Nu individul este elementul cheie care da identitatea de grup,ci apartenenta la grup creeaza cadrul general de regasire a identitatii personale.In acest fel se ajunge inevitabil la o politizare a identitatii si a culturii.Procesul este insotit de o recunoastere a pluralismului valorilor, a diferentelor si acceptarea punctuala si temporara a unor discriminari pozitive menite sa corecteze inegalitatile si sa asigure promovarea unor politici speciale pentru identitatile alternative

Multiculturalismul porneste de la starea de fapt a multiculturalitatii si incearca o reconstructie a spatiului cultural comun in care identitatile minoritare sant privite ca parteneri egali in procesul afirmarii importantei contributiei comune la o constructie axiologica ce sta sub semnul pluralismului.Afirmarea publica a minoritatilor,angajarea lor in jocul politic presupune insa o adancire a autonomiei identitare in raport cu celelalte entitati minoritare si in special in raport cu cea a grupului majoritar.De aceea multiculuralismul presupune afirmarea unor identitati clar conturate.Pentru a evita caderea in separatism,autonomizarea unui grup cultural poate merge pana acolo unde se mentine constiinta apartenentei la un spatiu multicultural comun.Dincolo de aceasta se poate ajunge,la fenomenul perceperii culturii majoritare ca una dominatoare si incompatibila cu participarea la constructia unui spatiu multicultural comun.Atunci cand discutam multiculturalitatea ca fapt de existenta avem in vedere indeosebi necesitatea afirmarii unor identitati clare, cu un profil propriu accentuat si capabile sa intre in dialog cu alte identitati. In felul acesta autonomizarea identitara nu are alt scop decat cel de a crea un spatiu al interdependentelor,al actiunii interculturale.