Opinia Publica

Imagine preview
(9/10)

Acest referat descrie Opinia Publica.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 10 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Stan Eugen

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Comunicare

Extras din document

Opinia publică este definită ca părere a unui grup faţă de un anumit subiect. Este publică deoarece se exprimă în spaţiul public, putând fi accesibilă tuturor. Grupul judecăţilor individuale în cauză este destul de difuz şi nestatornic, aflat într-o permanentă schimbare ca adaptare la context. Opinia publică se formează prin unirea opiniilor individuale, consensuale sau conflictuale, ale oamenilor care alcătuiesc societatea sau un grup social. Definitiile sale sunt multiple, însă între fiecare există puncte comune. Floyd H. Allport afirma că “termenul de opinie publică desemneaza o situaţie sau mai mulţi indivizi care se exprimă sau pot fi chemaţi să se exprime în termeni de aprobare sau susţinere a unei situaţii, persoane sau propuneri larg împartaşite de o proporţie, intensitate şi constanţă, astfel încât rezultă probabilitatea unei acţiuni efective directe sau indirecte în raport cu obiectivul implicat”. Se observă în acest caz legatura dintre opinie şi acţiune. Nu este suficient să ai o opinie, fără să o exprimi şi fără să îţi determine un anumit comportament. Opinia publică este rezultatul interacţiunii dintre indivizi, şi nu părerile lor luate individual.

Odată cu evoluţia societăţii democrate, atenţia este îndreptată asupra dreptului la exprimare liberă a indivizilor. Opinia maselor devine un element cheie şi odată cu impunerea mass-mediei. Acestea sunt din ce în ce mai interesate şi implicate în mersul instituţiilor, având puterea de a le susţine sau a le elimina. Publicul zilelor noastre judecă, doreşte informaţii, pune întrebări, face presiuni spre a avea acces la informaţiile pe care le doreşte. El capată puterea de a se opune, dezvoltând forme diverse de protest, de la cele agresive(revolte), la cele paşnice (greve,manifestaţii). Se poate ca opinia colectivă sa nu fie generată de raţionamente obiective, corecte, ci să existe în afara acestora reuşind totuşi să se impună şi să conducă. Mulţi autori au văzut opinia publică drept un tribunal anonim şi impersonal, “o forţă care trece dincolo de individ, reflectă un bine comun şi nu este un simplu compromis între multiple interese individuale.”

Orice specialist în relaţii publice trebuie să cunoască background-ul pe care îl are publicul căruia i se adresează. Apelul la credinţele şi valorile împărtăşite între aceştia îi face munca mai uşor de transmis şi de acceptat. Se pune problema conţinutului informaţiei transmise. Mijloacele de comunicare selectează informaţiile pe care le transmit sau publicul este cel care realizează cenzura? Este dispus publicul să accepte lucrurile care îi contrazic aşteptările? Tendinţa firească este de apărare a valorilor deja dobândite. Opinia publică va opune rezistenţă atunci când credinţele sale sunt contrazise. Proiecte diverse impuse la nivel naţional sau internaţional pot naşte revolte, aşa cum este cazul protestelor împotriva legii cu privire la prevenirea şi combaterea discriminării minorităţilor sexuale, propusă la Chişinău. Există situaţii în care aceasta se poate înşela, caz în care poate cere să fie informată, educată etc.

De aceea specialistul în relaţii publice trebuie să cunoască normele care guvernează grupul. Dar aşa cum acesta impune propriile nevoi si cerinţe, şi presa de exemplu poate influenţa şi schimba opinia publică propunand diferite proiecte, aşa cum a fost campania ProTV “ Tu ştii ce mai face copilul tău?” , în care se atrăgea atenţia publicului asupra copiilor rămaşi singuri după plecarea părinţilor la muncă în străinătate. Iniţial, opinia majoritară era că siguranţa materială oferită copiilor este mai presus de orice, iar faptul de a-i lăsa singuri acasă nu ridica probleme majore.

O altă problemă pusă în discuţie sunt stereotipurile. Cunoaşterea stereotipurilor dintr-o societate poate fi necesară în sensul în care ne spun care fapte sunt văzute şi în ce lumină sunt văzute. Stereotipul stă în mare măsura la baza muncii unui consilier în relaţii publice. Există tendinţa de a defini şi apoi a vedea ceea ce se întamplă, percepem ceea ce cultura ne-a arătat deja. Mesajele publicitare reflectă şi construiesc valorile culturale ale grupurilor dominante, ele tinzând să reflecte stereotipurile în general şi stereotipurile de gen în particular. Feminitatea este echivalată cu frumuseţe şi tinereţe,viaţă casnică şi copii, iar masculinitatea cu maturitatea şi reuşita în viaţa publică.

PR-ul se foloseşte în aceeaşi măsură de instincte pentru a dezvolta idei şi a induce emoţii care vor modifica opiniile şi comportamentul publicului. În campania AVIVA pentru pensiile private se face apel la instinctele de conservare pentru a stârni reacţiile dorite ( Această reclamă va exista şi mâine, dar tu?).

Bernard Hennessy a identificat elementele fundamentale ale opiniei publice, definită ca “complex de preferinţe ale unui număr semnificativ de persoane pe o problemă de o importanţă generală”. În principal aceasta e focalizată asupra unei probleme. Nu putem vorbi despre opinia unor persoane decât referindu-ne la un subiect anume de discuţie. Este important ca grupul care îşi manifestă punctul de vedere să poată fi identificat şi să se ştie direcţia în care este îndreptat. Ce anume îi interesează? Cum vad ei problema adusă în discuţie? Urmează o a patra etapă la fel de importantă, şi anume exprimarea opiniei în spaţiul public. Prezenţa ei nu este suficientă pentru a avea rezultate. Ultima etapă este cunoaşterea numărului de persoane implicate. Opinia unui grup restrâns de persoane nu cântăreşte la fel de mult ca opinia unei întregi naţiuni.

Fisiere in arhiva (1):

  • Opinia Publica.doc