Persuasiune sau Manipulare prin Televiziune

Cuvinte cheie : Persuasiune, manipulare, televiziune, cultura.

Cu toții ştim că secolul XXI, este considerat secolul vitezei.Şi cine este mai rapid în răspândirea noutaților decât televizorul?În următoarele pagini vom afla, cum ne convinge, sau manipuleaza televiziunea, ce metode foloseşte şi de asemenea ce urmari are.Suntem sau nu conduşi şi influențați de televiune?Acestea le vom descoperii în cele ce urmează.

Trăim într-o epocă în care mai multe mii de inteligenţe dintre cele mai bine pregătite şi-au ales drept obiect de activitate pătrunderea în spiritul public colectiv. Scopul: să manipuleze, să exploateze, să controleze. Efectul: menţinerea tuturor într-o stare de neputinţă generată de deprinderi mentale perpetuate la nesfârşit. De vreme ce atâţia specialişti sunt angajaţi în reducerea oamenilor la această condiţie de neajutoraţi, pare justificată încercarea de a găsi metode pentru a inversa procesul.

Paternalism. Toţi analiştii au identificat această nevoie a românilor de a fi conduşi, de a fi îndrumaţi de o persoană care să fie identificată cu un tată al naţiunii: bun şi generos, sever şi corect, iubitor şi îngăduitor, protector şi echilibrat, care să-şi asume responsabilităţi şi care să ia decizii. Până acum am identificat câteva dintre manifestările televiziunii care i-au creat imaguinea de părinte iubitor care identifică problemele şi găseşte soluţiile. Putem, însă, să identificăm şi alte moduri prin care televiziunea are grijă de noi. În ultima vreme, societatea românească se confruntă cu un fenomen pe cât de straniu pe atât de complex: inflaţia de concursuri multimilionare din programele televiziunilor. Sigur că fenomenul nu e unic şi el a fost importat de la societăţi cu o tradiţie mult mai îndelungată în gestionarea şanselor şi a banilor. Sigur că televiziunea nu face decât să exploateze tendinţa naturală a oamenilor de a-şi simplifica viaţa, pentru a se putea bucura de ea.

Revoluţia comunicării a avut un efect imens şi asupra culturii popoarelor. Cel mai important este o accentuată interferenţă a valorilor şi a convingerilor culturale şi, prin urmare, o uniformizare a modului de a gândi şi de a reacţiona.

Exerciţiu : ce reprezintă cultura ?

Cultura :

-valori, credinţe şi norme de comportament împărtăşite de un grup de oameni

-mituri, legende,

-morala sexuală, modul de a se distra, educaţia şi comerţul

-istoria

-atitudinile şi moduri de comunicare

-creaţia artistică

Orice manipulator trebuie să ţină cont, în primul rând, de caracteristicile culturii grupului de oameni pe care doreşte să-l inflenţeze într-un anumit sens.

Revoluţia informaţională a avut două efecte divergente. Unul este conservarea şi întărirea valorilor, a credinţelor şi a normelor de comportament ale unor grupuri de oameni. Le-a adus în atenţia receptorilor umani şi le-a întărit valoarea de simbol. A adus o coeziune a membrilor aceluiaşi grup, prin repropunerea în continuu a valorilor împărtăşite. Pe de altă parte, revoluţia a diminuat importanţa

elementelor reale de coeziune ale unui grup. A transferat totul din planul real în cel ireal, prezentat de mass-media. A inventat un nou plan al percepţiei: irealitatea, care, chiar dacă pretinde că imită planul real, n-o face decât în liniile mari, grosiere. E adevărat că mult mai mulţi români ştiu acum cum arată

mănăstirea Putna, simbol al istoriei noastre glorioase şi asta se datorează televiziunii. Dar sunt din ce în ce mai puţini cei care mai doresc s-o vadă pe viu şi să trăiască emoţia pătrunderii în lăcaşul care-l adăposteşte pe cel mai mare domnitor român. Senzaţia de real, de cunoaştere pe care ţi-o poate da

repropunerea realităţii de către mijloacele mass-media este atât de puternică, încât duce la diminuarea importanţei realităţii. Nu degeaba s-a inventat termenul de cultură fast-food. Acea cultură care copiază în mare valorile tradiţionale, dar o face din 2 în 2 şi o propune într-un mod comestibil şi uşor de asimilat. Întrebarea este: e mai important că sunt mai mulţi oameni care au văzut un film după o carte decît cei care au citit cartea ? Se spune că Internetul este fantastic pentru că-ţi permite să afli multe lucruri în scurt timp, prin condensarea informaţiilor. Este oare acelaşi lucru să vezi Gioconda pe Internet sau s-o vezi în realitate ?

Sociologii pesimişti sunt îngrijoraţi de influenţa pe care o are televiziunea asupra culturii. Ei sunt de acord că televiziunea a determinat dezvoltarea pe orizontală a culturii dar au dubii serioase în privinţa intenţiilor acesteia de a ajuta dezvoltarea culturii în profunzime. Ei merg până acolo până la a acuza

televiziunea de stânjenirea culturii, şi nu de ajutarea ei. Televiziunea nu ajută dezvoltarea culturii în ceea ce are ea mai bun şi mai profund prin cultivarea unei atitudini mentale serioase şi analitice, a unei filosofii de viaţă atotcuprinzătoare, bine informate şi coerente. În schimb, spun sociologii, televiziunea (şi cinematografia) induc o apropiere de artă simplistă, superconvenţională şi stereotipă şi o privire asemănătoare asupra vieţii sociale şi a condiţiei umane în general. Studii sociologice au demonstrat că în ţările industrializate, televiziunea a înlocuit cărţile ca sursă porincipală de educare şi informare. Există în sociologia engleză termenul de “Omul unei singure cărţi” (Man of one book).

Acesta este de temut deoarece îngustimea viziunii sale despre viaţă îl transform într-o ameninţare la adresa societăţii. Este omul unui singur mediu de informare la fel de periculos ? Dacă influenţa mediului este atât de mare încât să poată fi spus că „sursa este mesajul“, atunci răspunsul este DA, omul acestui unic mediu este periculos. Asta, deoarece, fiecare mediu îşi are propriile calităţi şi limitări, astfel încât nu poate emite un mesaj perfect echilibrat şi obiectiv. Una dintre teoriile de analiză a televiziunii priveşte raportul acesteia cu cultura unui popor. Indiferent de acesta, însă, televiziunea se caracterizează prin trei aspecte :

- este un proces de gândire publică (un forum)

- presupune o formă rituală

- persoana care priveşte este într-o stare de emoţie extinsă (mai sensibil şi mai

deschis ca în realitate) Prin aceste trei caracteristici, televiziunea se doreşte a fi parte integrantă a culturii unui popor. Însă nu are loc o integrare a acesteia în cultură ci o modificare a culturii prin restrângerea ei la dimensiunile unei cutii şi remodelarea ei pentru a o face “aptă” pentru a fi transmisă oamenilor prin intermediul televiziunii. Cu alte cuvinte, televiziunea creeează o nouă cultură, destul de liniară şi de suprafaţă, fără a permite telespectatorului pătrunderea în profunzime. Televiziunea este categoric un fenomen. Dar, spre deosebire de un fenomen natural care se produce, provoacă pagube şi apoi dispare, televiziunea este un fenomen în continuă desfăşurare şi progres. Este un fenomen care se autocreează. S-a produs, a influenţat societatea, societatea a influenţat fenomenul, care s-a modificat, a reinfluenţat societatea şi aşa mai departe, ca un bulgăre de zăpadă. Eu cred că televiziunea a devenit un organ aparte, un supraorgan care controlează, în primul rând, prin importanţa pe care i-o dau oamenii, tot ce se întâmplă în restul organismului. Încet, încet, televiziunea a devenit un pol în jurul căruia se învârt celelalte sectoare ale existenţei societăţii. Este înţeleptul satului la scară planetară. Nu există nici un exemplu în istoria omenirii de creaţie a societăţii care să ajungă să controleze într-o asemenea măsură modificările prin care trece însăşi societatea