Profilul Românesc

Am luat în considerare patru surse bibliografice precum "Pagini despre sufletul românesc" de Constantin Noica, "Schimbarea la fata a României" de Emil Cioran, "Sentimentul românesc al fiintei" de Constantin Noica, "Dimensiunea româneasca a existentei" de Mircea Vulcanescu în încercarea de a demonstra semnificatia culturii românesti, în speta "omul românesc". Paginile de fata, cel putin se straduiesc sa scoata în relief acest lucru. Înainte de a ajunge la cultura propriu-zisa, am decis sa tratez în linii marii identitatea etnica, subiect dezbatut si în paginile operei " Pagini despre sufletul românesc" de Constantin Noica.

Românii au nenumarate virtuti, calitati specific nationale care fac posibila o renastere nationala fantastica: vitalitatea (forta vietii) - românul este un tip al vietii, al supravietuirii în orice conditii-, inteligenta vie, creatoare - românii au o inteligenta creatoare care trebuie exploatata. Când vorbim despre un popor, vorbim implicit si despre cultura acestui popor.

A defini cultura ca pe un atribut universal al umanitatii, având în acelasi timp radacinii nationale este o cucerire a modernitatii. Idealul unei culturi nationale se dezvolta concomitent cu constituirea statului-natiune, este una din pârghiile importante ale formarii acestui tip de comunitate sociala si este diseminata în forme bine constituite în continuare. Cultura nationala este perceputa ca simbolul traditiei unei comunitati care revendica un teritoriu, o limba, o credinta religioasa, chiar o anumita forma de guvernamânt. Pentru început, sa observam de asemenea sursele iluministe ale culturii nationale, care se îndrepta spre o anumita comunitate realizata prin limba si religie, mai degraba decât prin interese personale de natura economica ori politica. Coeziunea culturii nationale se descrie prin definirea unui "spirit al poporului" care constituie factorul rezistent, esentialist al coeziunii comunitatii. Cultura nationala pune în valoare specificitatea natiunii, creând în consecinta institutii moderne prin care trasaturile nationale sa fie puse în valoare.

În una din cele doua lucrari mentionate mai sus si anume în "Pagini despre sufletul românesc", Noica trateaza "coborârea româneasca în istorie". A ales momente culturale de culme reprezentate de Neagoe Basarab pentru secolul al XVII-lea, Dimitrie Cantemir pentru secolul al XVIII-lea si gânditorul Lucian Blaga pentru ziua de azi. Neagoe Basarab, realizeaza un veritabil ghid de conduita pentru fiul sau Teodosie, în cartea sa „Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie”." Imaginea omului în opera lui Neagoe Basarab este o veritabila sinteza între traditia medievala si modernitatea care avea sa urmeze. Sfaturile sale de fapt nu îl privesc doar pe fiul sau, ci sunt o analiza de o foarte mare finete a poporului român din acele timpuri. Cele mai importante virtuti care ar trebui sa-l caracterizeze pe fiecare român ar fi dupa parerea sa urmatoarele: întelepciunea, judecata rationala, stapânirea de sine, comportamentul moderat, viata cumpatata, modestia si demnitatea, dreapta masura si pacea sociala. Observam ca este vorba de valori care au fost mereu pretuite în cultura româna si mentalitatea noastra.

Alt moment important al analizei psihosociologice a trasaturilor românilor este determinat de opera marelui savant Dimitrie Cantemir care în doua din operele sale anlizeaza cu precizie aceasta problema. Este vorba de Hronicul si Descrierea Moldovei, doua lucrari de referinta a lui Cantemir. El preia si amplifica ideile cronicarilor, le refundamenteaza teoretic si istoric. Cantemir este puntea de legatura între epoci si catalizatorul noilor codificari ale ideii nationale. Un loc aparte în aceasta radiografie a spiritului national îl are lucrarea Descrierea Moldovei, elaborata de Cantemir în 1716, la cererea Academiei din Berlin. Este o lucrare structurata în trei parti: partea geografica, partea politica si partea a treia care se refera la organizarea religioasa, la limba, la scriere si la starea învatamântului.