Raport de Persuasiune

Pentru multi oameni, conceptul de interviu este sinonim cu vanatoarea de slujbe. In acest sens, pentru multi dintre noi, interviul de selectie este poate cel mai important interviu la care luam parte. Desi exista multe tipuri de interviu, vom analiza in amanunt pasii ce trebuie urmati pentru a avea success intr-un astfel de interviu.

In primul rand, interviul poate fi definit ca orice conversatie planificata si controlata intre doua sau mai multe persoane, care are un scop bine definit pentru cel putin unul dintre participanti si in care toti participantii vorbesc pe rand si ii asculta pe ceilalti.

In contradictie cu opinia generala, interviurile reusite nu se intampla “pur si simplu”. Acestea sunt rezultatul unei planificari atente, din partea unuia sau a tuturor participantilor. Intervievatii si interviatorii buni nu se nasc, ci se dezvolta. Ei exerseaza pana cand arta interviului devine a doua natura.

Astfel in planificare unui interviu, din perspectiva intervievatului, cinci intrebari joaca un rol essential: de ce? cine? Cand si unde? Ce? Cum?. Primul pas este stabilirea unui obiectiv concret, ceea ce se doreste a obtine prin intermediul interviului. Apoi este necesara o analiza cat mai detaliata a persoanei cu care va fi purtat interviul. De altfel, alte aspecte importante, cu privire la acest process, vizeaza atat cunoasterea implicatiilor pe care le au locul si timpul interviului, cat si cunoasterea subiectului propriu-zis al interviului.

Cele mai des intalnite greseli, in acest tip de interactiune, sunt associate cu lipsa de spontaneitate, prezentarea monotona a ideilor, vocabularul limitat si pozitia nefireasca a corpului.

In continuare vom prezenta situatii reale si vom analiza rezultate obtinute in raport cu cele scontate, totodata identificand cauzele nereusitei si oferind solutii pe masura. Exemplele ce vor urma sunt cazuri reale sau sunt inspirate din cazuri reale, pentru a da astfel un plus de veridicitate recomandarile pe care le vom da.

Capitolul 1. Descrierea situatiilor.

Situatia nr 1.

Intervievatorul adreseaseaza o formula de salut intervievatului, intinzand mana si zambind. Intervievatul se ridica in timp ce acesta, managerul resurselor umane ale companiei, se indreapta spre el. Ii strange mana, dar evita contactul vizual direct, intorcand capul intr-o parte.

Mai intai vorbesc spre CV in biroul managerului, timp in care intervievatul se gandeste la intrebarile ce ii pot fi puse, si la eventualele raspunsuri. Prima intrebare vizeaza scopul alegerii companiei respective, raspunsul fiind unul destul de ambiguu, deci nesatisfacator, fapt reliefat de reactia indiferenta a managerului.

Urmatoarea intrebare se refera la nivelul de cunostinte al intervievatului despre activitatea companiei, primind un raspuns corect, dar necuprinzator, replica managerului fiind o completare a raspunsului. Apoi urmeaza o descriere a produselor companiei, timp in care intervievatul incearca sa para interesat, dar nu reuseste, intrucat privirea indreptata in jos si rasucirea inelului de pe degetul mic, ii tradeaza adevarata stare.

La urmatoarele intrebari intervievatul raspunde cu dificultate, deoarece ii lipseste increderea in sine si nu reuseste sa isi gaseasca cuvintele. In continuare intervievatul este intrebat despre aptitudinile sale ce s-ar putea potrivi postului vizat, oferind un raspuns clar, dar care denota o lipsa acuta de experienta.

La finalul interviului, dupa ce intrebarile sunt epuizate, managerul il asigura pe intervievat ca va fi contactat, aceste fapt concretizand doar esecul candidatului.

Situatia nr 2.

Intervievatul il saluta pe intervievator si ii strange mana energic inainte ca acesta sa poata schita vreun gest. Acesta este nebarbierit iar tinuta sa consta in blugi, adidasi si pulovar. Reactia la aceasta atitudine este subtila, dar edificatoare, managerul ridicand o spranceana. In continuare se aseaza amandoi la birou, urmand lantul de intrebari.

Inainte ca managerul sa adreseze prima intrebare, intervievatul incepe sa prezinte cu un entuziasm debordant scopul pentru care a ales aceasta companie. Intervievatorul se arata indiferent si formuleaza prima intrebare. Aceasta urmareste aflarea mai multor detalii despre experienta acumulata pana in acest moment. Intervievatul raspunde cu lux de amanunte, fapt ce denota o oarecare nesiguranta deoarece oferirea prea multor detalii este un semn al aparentelor inselatoare.

Managerul isi reia lantul de intrebari, de data aceasta dorind sa afle ce anume il motiveaza pe intervievat, sa lucreze in cadrul departamentului de marketing pentru o companie de jucarii, cat si despre capacitatea sa de gestionare a vanzarilor. Acesta din urma continua in acelasi stil oferind un raspuns cu fraze complicate si este surprins atunci cand intervievatorul il opreste si il roaga sa raspunda succint si sa ofere doar informatii relevante.

Pe masura ce entuziasmul intervievatului se diminueaza, intrebarile managerului devin din ce in ce mai incomode, ceea ce demonstreaza faptul ca siguranta candidatului este superficiala. Interviul se incheie cu o strangere de mana apatica, managerul conducandu-l pe intervievat spre iesire.