Relații publice într-o organizație și mass-media

Crystalizing Public Opinion, prima carte consacrată relaţiilor publice. Ea definea principiile şi tehnicile acestei discipline şi fixa comandamentele etice după care urma să fie guvernată. Astăzi, în bibliografia de relaţii publice există mai mult de 16.000 de titluri. Fiecare nou volum care discută vechile şi noile probleme ale acestei discipline este bine venit".

După 1990, în România, numeroşi oameni au început să navigheze pe mările nu o dată agitate ale relaţiilor publice. Domeniul s-a dezvoltat rapid (mai mult sub presiuni externe, şi nu ca o creştere lentă şi progresivă a unor tendinţe organiza-ţionale interne), obligându-i pe cei care i s-au consacrat să se adapteze din mers, să improvizeze, să înveţe din propriile lor experienţe.

Faptul că echilibrul şi buna funcţionare a societăţilor moderne depind de calitatea comunicării nu mai este de mult o noutate. Acest adevăr implică însă asumarea tuturor responsabilităţilor legate de procesele complexe de comunicare atât de către conducătorii diferitelor instituţii, cât şi de cei care au misiunea să medieze între aceste organizaţii şi marele public : jurnaliştii, în lumea de astăzi, fluxurile comunicaţionale circulă cu mare viteză, pe spaţii uriaşe, aducând mereu informaţii mai recente, mai exacte, mai complexe despre evenimente sociale, economice, politice şi fenomene naturale, despre întâmplări neaşteptate şi procese de mult anticipate, despre personalităţi şi oameni obişnuiţi, în această lume complexă, jurnaliştii, singuri, nu ar putea să caute, să identifice, să verifice şi să redacteze toate informaţiile referitoare la aceste realităţi mereu în mişcare. Alături de ei, reprezentanţii unei alte profesii încearcă să contribuie la circulaţia rapidă şi corectă a informaţiei, la ameliorarea comunicării sociale - este vorba despre specialiştii în relaţii publice.

Instituţiile contemporane evoluează într-un mediu din ce în ce mai dens, au nevoie de informaţii referitoare la comportamentul, aşteptările sau nemulţumirile partenerilor , au nevoie ca mesajele lor referitoare la activităţile curente, la diferite iniţiative, la poziţiile pe care le adoptă faţă de o problemă de interes comun să ajungă cât mai repede la public.

Este imposibil ca o singură instituţie să poată gestiona comunicarea referitoare la toate aceste probleme, în relaţie cu un public atât de eterogen. De aceea, organizaţiile fac apel la mass-media, pentru ca, prin ele, să poată difuza mesajele pe care le consideră importante, evident, din perspectiva interesului public.