Semiotica dansului sportiv

Un rol foarte important in comunicarea nonverbala il au semnele legate de miscare, gesturi, mimica si postura care pot fi intilnite in dans. Primii teoreticieni care au studiat importanta comunicativa a mimicii si gesturilor au fost profesorii de retorica si marii oratori ai antichitatii. Noua era a studiului gestualitatii pune bazele unei noi discipline in sfera stiintelor comunicarii si anume kinezica. Obiectul de studiu al acesteia il constituie modalitatile de comunicare prin intermediul gesturilor si al mimicii. Unitatile gestuale elementare lipsite de semnificatie sunt denumite kineme iar gesturile semnificative, analoage morfemelor din comunicarea lingvistica poarta numele de kinemorfeme. In vreme ce animalele comunica intre ele prin semnale, oamenii comunica intre ei prin semne. Semnalizarea reprezinta un fenomen natural iar semnificatia este o creatie culturala.Dansul dintre domeniile artei este cel mai legat de aceste forme de comunicare. Dansul este o formă de artă complexă ce poate exprima gandirea şi simţirea umană prin trupul folosit ca instrument in numeroase genuri şi in multe culturi. Dansul este o formă de comunicare: între tine şi corpul tău, între tine şi ceilalţi oameni. Este o comunicare nonverbală, spontană, ceea ce implică participarea atât a conştiinţei cât şi a subconştientului, o comunicare într-o situaţie destinsă, securizantă, pe care o creează ritmul muzicii şi convenţia socială care asociază dansul cu momente de divertisment, de "distracţie".

In dans expresia devine controlata , deliberata si coerspunzatoare caracterului si spiritului acestuia. Prin mimica este transmisa catre public starea psihica interioara a dansatorului. In consecinta starea de spirit a dansatorului va influenta mesajul dansului. Comunicarea scenica in dans constituie legatura organica intre desfasurarea unei succesiuni de actiuni fizice, expresive, justificate anterior si modul in care spectatorul va putea in cadrul general al intelegerii mesajului artistic sa retraiasca imaginativ si afectiv viata sufleteasca a personajului (dansatorului). Acesta transmite starile, trairile si emotiile dansului sau prin itermediul mimicii, gesturilor, expresivitatii si posturii sale.

Gestul si viata psihica in dans

Fiecare om se manifesta diferit exteriorizindu-si de o maniera particulara sentimentele si gindurile prin actiuni, atitudini si gesturi caracteristice. Prin aceste miscari individul isi exprima aspectele ireductibile ale personalitatii sale si influentele sociale. Astfel putem lua exemplu a 2 dansatori care executand acelasi program coregrafic genereaza involuntar in miscarea lor elemente particulare. Este probabil ca subiectii sa fie influentati si de starile lor sufletesti care isi vor pune amprenta asupra dansului lor.

O mare importanta asupra formarii psihice a individului o are mediul si societatea. Astfel societatea te poate educa si forma pe standardele unui luptator (invingator) sau ale unui invins. Aceasta se vede din comportamentul, privirea, gesturile si postura unui dansator.

Exista o corelare strinsa intre ideea unei tendinte motrice si realizarea musculara efectiva a acestei miscari. Un exemplu in acest sens este acela ca dansatorul intelege miscarea indicata de coregraf dar nu poate sa o execute din ratiuni obiective ( oboseala, lipsa de concentrare, absenta calitatilor fizice necesare, etc. ).

Ideea de miscare in dans.

Conform principiului expresivitatii , oricarei miscari interioare ii corespunde o miscare corporala analoaga. Majoritatea acestor miscari se produc involuntar, insa in mod progresiv in paralel cu anumite miscari ce-si vor pastra caracterul spontan si natural altele vor fi insusite in mod constient si se vor dezvolta devenind gesturi semnificative si intentionate. Acestea dobindesc o semnificatie mai inalta prin care omul se raporteaza voluntar si constient la ambianta pe care o traieste.

Emblemele reprezinta gesturi care tin locul cuvintelor si pot constitui un limbaj de sine statator. Dansatorii folosesc emblemele in compunerea coregrafiei pentru a transmite publicului mesajul dorit. Spre exemplu in “Paso Doble” dansatorul trebuie sa redea atmosfera unei coride si in cosecinta gesturile sale vor fi cele ale unui toreador care se lupta cu un taur imaginar.