Situație conflictuală și varianta corectă de abordare

Într-o lume a interdependenţelor universalitatea conflictelor include şi sfera educaţiei şcolare sau în alte medii. Nu se poate imagina o societate sau o şcoală care funcţionează perfect, fără conflicte. Conflictele sunt o componentă naturală, inseparabilă vieţii umane. Cunoaşterea, prevenirea şi soluţionarea pozitivă, paşnica a conflictelor, valorificarea potenţialului constructiv al unui conflict devin tot mai mult obiective ale unei tematici însemnate a pregătirii iniţiale şi continue a cadrelor didactice –

managementul conflictelor.

În general reacţionăm impulsiv sau conştient la ceea ce ne deranjează, sau la ceea ce nu se încadrează în considerentele proprii, sau la ceea ce contravine principiilor noastre. Şi atunci sub imperiul acestor factori răbufnim, rostim sau facem anumite lucruri pe care le putem regreta sau care ne creează acea stare de uşurare.

Întâlnim în viaţa noastră de zi cu zi suficiente motive care aprind scânteia. Le denumim generic posibile situaţii conflictuale, adică momente în care nu mai tratăm lucrurile în manieră generală.

În orice clasă de elevi pot apărea conflicte ce constau în stări tensionale ce se pot instala la niveluri diferite:

1. elev-elev;

2. diriginte-elevi;

3. profesori-elevi;

4. clasa de elevi-alte colective de elevi;

5. elevi-părinti.

Cauzele care pot genera conflicte sunt foarte diferite, situându-se atât la nivelul profesorului, la nivelul elevului, cât şi la nivelul dirigintelui, al conducerii şcolii sau al părintilor. Aceste conflicte sunt cel mai adesea provocate de:

lipsa de comunicare sau de comunicarea defectuoasă;

insuficienta cunoaştere a elevilor şj a specificului interacţiunii în clasa de elevi;

lipsa de atenţie în raport cu dorinţele şi aşteptările actorilor implicaţi în educaţie;

lipsa de obiectivitate a educatorului în conduita faţă de elevi, suprîncărcarea elevilor cu sarcini nediferenţiate, aplicarea rutinieră a aceloraşj măsuri în raport cu toţi elevii, nevalorificarea şi lipsa de apreciere a aptitudinilor elevilor, nesesizarea la timp a influenţelor informale asupra elevilor, neacceptarea exprimării unor opinii opuse sau modificate de către elevi;

recurgerea la argumentul autorităţii în rezolvarea unor probleme, pasivitatea, amânarea rezolvării problemelor;

menţinerea unor catalogări, ,,etichete", cu privire la elevi;

afirmarea, deschisă sau nu, a neîncrederii, neantrenarea elevilor în luarea deciziilor;

nediscutarea cu elevii a regulilor şi a consecinţelor încalcării acestora, neexersarea înţelegerii şi acceptării sanctiunilor şi recompenselor, slaba comunicare cu părinţii, slaba comunicare cu consiliul profesoral al clasei şi cu conducerea şcolii.

Tipuri de conflicte:

1. de cumul - acumulare de stări tensionale prin nerezolvarea oportună sau prin neprevenire;

2. de idei - prin menţinerea ideilor personale în raport cu rezolvarea unei sarcini;

3. de interese, de motive;

4. interpersonal - legate de primirea şj rezolvarea unor roluri, sarcini;

5. intragrup - legate de realizarea unor acţiuni, sarcini atunci când nu sunt încă bine formate deprinderile de cooperare;

6. intergrup;

7. izolate sau permanente;

8. incipiente sau consolidate;

9. minore sau complexe;

10. manifeste sau latente;

11. la nivelul clasei sau cu extindere externă;

12. psihologice;

13. didactice;