Stratificarea Socială

STRATIFICAREA SOCIALA

Teoriile despre stratificare sunt destinate analizei ierarhiilor sociale ale indivizilor si grupurilor.Ele încearca sa explice nivelurile existente în diferite comunitati si relatiilor acestora cu stabilitatea sau schimbarea sociala.

Majoritatea teoriilor pornesc de la premisa ca toate societatile cunosc sisteme variate de stratificare sociala ( nu exista societati fara ierarhii sociale).În general se pleaca de la conceptia lui Max Weber care definea stratificarea ca „sansa”(probabilitatea) pe care o au indivizii –dupa situatia lor sociala- de a primi mai multe sau mai putine bunuri si recompense sociale sau de a participa în mai mare (mica) masura la valorile esentiale ale unei societati.Iata alte doua definitii:

P.Sorokin :”Stratificarea sociala consta într-o distributie inegala a drepturilor si privilegiilor,datoriilor si disponibilitatilor,a puterii sociale si a influentei între membrii unei societati.”

T.Parsons:”Stratificarea sociala este clasificarea diferentiala a elementelor ce comaun un sistem social dat si calificarea lor ca superioare/ inferioare fata de altele în functie de valorile importante pentru societate.”

Toate definitiile leaga stratificarea de rangurile ierarhice detinute de indivizi.Unele folosesc notiunea de strat social,altele pe cea de clasa sociala.De regula,analizele despre stratificare contin referinte la valori,în sensul ca ierarhizarea oamenilor si gruparea lor dupa venit,avere,prestigiu,putere(etc.) se face în functie de anumite valori.Diferite ierarhii cunoscute de societate (economica,de prestigiu,de putere) se intersecteaza întrucât se suprapun partial,uneori între ele exita chiar concordante consistente.

Prin strat social ( în 1946,Ch.Wright Mills,traducând lucrarea fundamentala a lui Weber ,”Economie si societate”,a înlocuit termenul de stare sau strat social cu cel de status.Cf. I.Ungureanu,”Paradigme ale cunoasterii societatii”,Humanitas,1990) desemnaam situatiile comune indivizilor care le confera sanse aproximativ egale pentru acces la bogatie/saracie,prestigiu,putere etc.Stratul social este o notiune mai cuprinzatoare decât cea de clasa sociala.Prima notiune este mai general acceptata de sociologisi exprima mai corect procesele si fenomenele de ierarhie sociala si ordonare ierarhica a indivizilor si grupurilor sociale:notiunea de clasa e acceptata de unii sociologi,supraevaluata de altii,respinsa de altii.Adesea sociologii considera clasele drept cazuri particulare de stratificare.

Numerosi sociologi prefera notiunea de strat social deoarece releva în mod mai stiintific nu numai discontinuitatile,ci si continuitatile existente între nivelurile ierarhice ale unei societati.În acest sens,notiunea de clasa sociala poate fi folosita pentru a distinge separatiile calitative dintre rangurile ierarhice.

Definitii ale claselor sociale

1.Teorii realiste:marxismul priveste clasele sociale reale,entitati economice,sociale,politice si ideologice.Teoria marxista a claselor are ca „nucleu dur”:

a.dihotomia explorator-exploatat,ceea ce simplifica la extrem cercetarea organiyarilor ierarhice ale societatilor.

b.ideologia luptei de clasa,construita în perspectiva victoriei inevitabile a proletariatului si comunismului.Unilateralitatea acestei teori consta în reducerea ierarhiilor sociale la clasele din functionarea modurilor de productie.

2.Teorii nominaliste:Max Weber considera clasele sociale ca pe niste colectii de indivizi care au o situatie sociala relativ identica.Dupa Weber,nu exista unitati reale definibile prin termenul de clasa sociala.Exista ansambluri de indivizi ce au in comun o anume situatie sociala,dar ei nu stiu daca sunt cu adevarat uniti sau nu.În lucrarea „Economie si societate” el prefera sa foloseasca sa foloseasca notiunea de situatie de clasa,înteleasa ca „sansa tipica ca un individ sa poata sa dispuna de bunuri sau servicii sociale”.

Dupa Weber,în societate se manifesta trei tipuri de ordini si ierarhii:

1.Economica(ierarhie de clasa)

2.Sociala(ramuri/statute de prestigiu)

3.Politica(ierarhia partidelor politice)

Plecând de la aceasta clasificare ,în opozitie cu Marx,sociologul german considera ca notiunea de clasa sociala are o anumita legitimitate doar ca referinta la ordinea economica.

Max Weber introduce conceptul de grup de status pentru a desemna acele grupuri care se organizeaza pentru a avea acces privilegiat la resursele rare.Spre deosebire de clasele economice care sunt doar niste agregate de indivizi,grupurile de status au o constiinta politica mai ridicata si se organizeaza comunitar prin activarea unor mecanisme de închidere sociala menit sa le protejeze monopolul asupra unor onoruri.

Unul dintre aceste mecanisme este „stilul de viata”.Iata o interesanta analiza a autorului „Imaginatiei sociologice”( C.Wright Mills,1970):

Teorii ale stratificarii:

1.Teorii radicale(teorii ale conflictelor)-marxismul,care insista asupra proceselor istorice si asupra transformarilor ce au loc în cadrul anumitor sisteme de stratificare.Aceste teorii propun o abordare dinamica si conflictuala a stratificaii;

2.Teorii de orientare conservatoare înrudite cu functionalismul-insista asupra caracterului echilibrat al stratificarilor sociale,pe rolul functional al sistemului de stratificare si se intereseaza mai putin de schimbarile existente în sistemul de stratificare(T.Parsons)

3.Teorii ce analizeaza stratificarea în termenii economiei de piata-teoria cererii sociale.

Teoria marxista:Dupa unii analisti,schema marxista a corespuns cel mult unor structuri istorice trecatoare(de exemplu,începuturile capitalismului în Anglia).

Teoria functionalista:stratificarea este o consecinta a diviziunii muncii(ocupatiile si pozitiile sociale corespund unor functii de importanta variabila în sistemul diviziunii muncii,de aceea ocupatiile si pozitiile sociale au un caracter ierarhic în sensul ca sunt inegal recompensate).