Tehnici de Facilitare a Comunicării

Pentru a-l pregăti publicul psihologic şi a stîrni interesul ce urmează a fi acordat discursului, a fost propusă o expresie spusă de Mark Twain: “Ca să pregăteşti o bună cuvîntare spontană îţi trebuie mai mult de trei săptămîni.” Studenţilor li s-a propus să-şi expună părerea proprie referitor la cuvintele lui Mark Twain, argumentîndu-le.

După discutarea expresiei propuse, se formulează tema şi scopul prezentării.

Tema discursului este: „Tehnici de facilitare a comunicării”, iar scopul constituie prezentarea tehnicilor eficiente pentru îmbunătăţirea procesului de comunicare.

Obiectivele cercetării:

- studierea şi analiza literaturii asupra subiectului propus;

- definirea conceptului de comunicare;

- stabilirea formelor comunicării;

- formularea calităţilor unui comunicator ideal;

- selectarea şi descrierea celor mai eficiente metode şi tehnici de facilitare a comunicării privind formele comunicării;

- analiza fenomenului de metacomunicare;

- prezentarea exemplelor de tehnici generale folosite pentru orice formă de comunicare;

- sintetizarea rezultatelor cercetării, elaborarea concluziilor şi a recomandărilor practice.

Vorbitorul declară ceea ce intenţionează să transmită şi să demonstreze: „Fiecare dintre voi ştie aproape tot despre comunicare. Dar cred că va fi un lucru de mare folos să vorbim despre tehnici de facilitare a comunicării, să discutăm momente care contribuie la o comunicare eficientă. Cred că informaţia care urmează a fi prezentată va fi foarte utilă şi interesantă pentru voi.”

Următorul se anunţă compoziţia şi durata discursului.

Planul:

- Tennici eficiente pentru comunicarea verbală: scrisă şi orală

- Paralimbaj

- Comunicarea nonverbală

- Metacomunicarea

- Tehnici generale

- Concluziile

Despre tehnicile de facilitare a comunicării vom vorbi în paralel cu formele de comunicare pentru că sunt strîns legate între ele.

Sper că vom reuşi prezentarea discursului în 10 minute. Pentru rezervă lăsăm încă două minute.

Deci, ştim foarte bine ce este comunicare. Că comunicare este procesul prin care o persoană sau un grup transmite un conţinut, o atitudine, o emoţie, o dorinţă unei alte persoane sau unui alt grup.

După prezentarea definiţiei de comunicare auditoriului îi este propus să răspundă la întrebarea: „Ce calităţi trebuie să aibă un emiţător ideal- Cum trebuie el să fie?”. Ascultînd răspunsurile studenţilor este prezentat răspunsul pregătit: „Comunicatorul ideal trebuie să fie: pregătit, carismatic, entuziast, sigur pe el, jovial, sociabil, interesat de audienţă, răbdător, ascultător activ, empatic, respectuos, maleabil/adaptabil, pasionat.”

Deci, am stabilt că comunicatorul ideal trebuie să aibă toate aceste calităţi pe care le-am numit deja. Dar dacă omul nu le are, atunci el poate să fie învăţat, adică „Procesul de comunicare este născut sau exersat?” Astfel se trece de la prima întrebare la a doua. Sunt ascultate răspunsurile audienţei şi se generalizează că doar 10% din succesul unui comunicator se datorează talentului înnăscut, restul de 90% este ca urmare a muncii şi a exerciţiului. Astfel se face o concluzie, că toate acele calităţi ale unui comunicator ideal pot fi antrenate şi pregătite. Noi învăţăm sa comunicăm. De aceea trebuie să studiem ce învăţăm ca să putem folosi cunoştinţele noastre mai eficient. Orice comunicare implica creaţie şi schimb de înţelesuri. Aceste înţelesuri sunt reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie să "citească" înţelesul tuturor acţiunilor umane. Observarea si înţelegerea acestui proces poate să ne facă să fim mai conştienţi referitor la ce se întîmplă cînd comunicăm. Fiecare poate să devină un comunicator excelent numai că trebuie de lucrat asupra sine, de utilizat nişte tehnici care facilitează orice comunicare.

Acum vom reaminti trei forme/niveluri de comunicare: cel verbal, nonverbal şi paraverbal. Ne amintim că dintre acestea, nivelul verbal (deci cel al cuvintelor) reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteză de rostire) şi 55% la nivelul nonverbal (expresia facială, poziţia, mişcarea, îmbrăcămintea etc.).