The Pursuit of Happiness

Filmul se numeşte „The pursuit of happyness” (2006), în care joacă Will Smith în rolul lui Chris Gardner şi fiul acestuia, Jaden Smith, în rolul lui Christopher. Soţia lui Chris este Linda, o tânără spălătoreasă. Chris este vânzător ambulant de aparate de scannat densitatea oaselor. Pentru a trăi, el are nevoie să vândă 2 astfel de aparate pe lună dintre care banii de pe un aparat erau folosiţi pentru plata amenzilor de parcare.

Vânzările nu merg prea bine deşi lucrează de dimineaţa până seara, pentru că doctorii consideră acest aparat un „lux inutil”.

Christopher este la o grădiniţă periferică, cu o învăţătoare chinezoaică care nu prea are grijă de ei. Chris nu are un program bine stabilit şi o determină pe Linda ca de multe ori să plece de la servici pentru a avea grijă de copil.

Miza filmului este, la fel ca şi titlul, căutarea fericirii, care pentru Chris înseamnă să fie agent de bursă. Optimismul lui Chris o descumpăneşte pe Linda care-şi dă seama că nu are niciun viitor alături de el şi-l părăseşte. După lungi discuţii Chris reuşeşte să o convingă pe Linda să-i dea lui copilul.

Chris reuşeşte să intre în compania în care este convins că-şi va găsi fericirea, Dean Witter Reynolds, însă lasă la intrare, unor hippioţi, un aparat pe care trebuie să îl vândă. Din nefericire, aparatul este furat, iar Chris cu toate că îi urmăreşte nu reuşeşte sa-i prindă. Până la urmă reuşeşte să recupereze aparatuldin mâna lor, dar cum o problemă nu vine niciodată singură, Chris, stă de vorbă cu viceprşedintele companiei, dl. Twistle, într-un taxi. El reuşeşte să câştige simpatia omului de afaceri, dar dupa ce acesta din urmă coboară din taxi, Chris, neavând bani, fuge din taxi cu taximetristul alergând după el. Ghinionul face ca în această fugă să piardă aparatul pe care trebuia să îl vândă, însă îl va recupera ulterior.

Pentru că nu achită amenzile de parcare este arestat cu o zi înainte de interviu. După o noapte petrecută în închisoare, aleargă spre interviu; şochează prin ţinuta sa, dar obţine acordul şi merge mai departe spre un curs de 6 luni de zile neplătit şi un examen foarte dur. Este dat afară din casă pentru neplata chiriei, ajunge să locuiască într-un motel, dar pentru că nici acolo nu-şi achită datoriile va fi dat afară şi va petrece o noapte împreună cu fiul său în W.C.-ul public al metroului, unde reuşeşte să-l facă să creadă pe micuţ că se află în lumea dinozaurilor. Mutându-se la centrul de plasament „Glay Memorial” se pregăteşte pentru examen, şi într-un moment de disperare recuperează aparatul de la un nebun ce consideră că se află în posesia maşinii timpului.

Termină cursurile, dă examenul pentru post pe ca re îl ia.

Finalul este un happy-end în care Chris merge cu Chirstopher de mână, cel mic spunându-i bancuri, iar ulterior să aflăm că tatăl ajunge milionar şi că şi-a atins fericirea...

ANALIZĂ

Lippmann:

1) „ Câteodată informaţiile vin la noi, ba mai repede, ba mai greu; dar, oricum ar fi, ceea ce credem noi că este realitatea, o tratăm de parcă ar fi chiar realitatea.”

Chris vede în agenţii de bursă adevărata fericire şi de aceea face tot felul de sacrificii duse de multe ori la extrem pentru a ajunge la fericirea mult dorită. Fericirea agenţilor de bursă reprezintă realitatea lui Chris, iar pentru el acest lucru va fi tratat ca atare.

Lidia, soţia lui Chris, vede în el un om mult prea visător şi prea lipsit de pragmatism. Faptul că soţul ei câştigă existenţa familiei din vânzarea unor aparate de scannat oase pe care doctorii şi spitalele îl consideră un „lux inutil” şi faptul că de multe ori pune familia pe un plan secund ( de multe ori nu îl ia pe Christopher de la gradiniţă şi o pune pe Lidia să-l ia chiar cu riscul pierderii serviciului ei) o face pe Lidia să vadă în el un om pe care nu se poate baza, cu care nu are niciun viitor şi acţionează în consecinţă părăsindu-l atât pe el cât şi pe copil.

Un alt exemplu care susţine teoria lui Lippmann este scena cu omul nebun care-şi doreşte foarte mult aparatul de scannat oase al lui Chris pentru că este ferm convins că acel aparat este de fapt maşina timpului. Ajunge să pună mâna pe aparat, iar în momentul în care Chris îi ia aparatul face un fel de criză încercând să explice tuturora că îi este furată maşina timpului.

Cristopher, copilul lui Chris şi al Lidiei, vede în tatăl lui un adevărat erou. Acest lucru este subliniat şi în scena în care, după ce Chris recuperează aparatul de scannat de la nebunul care credea că este maşina timpului, Christopher, deşi neagă iniţial că nebunul ar fi avut dreptate, intră în lumea dinozaurilor – de pe peronul metroului – ca mai apoi să ajungă în siguranţă într-o peşteră – în W.C.-ul public al metroului. Realitatea copilului devine lumea dinozaurilor şi peştera în care se află în siguranţă, care este de fapt o toaletă publică.