Tipuri de Personalitate Dificilă

Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de celelalte in spiritul fraternitatii."

Prezenta lucrare se constituie într-o analiză succintă a manierei de eficientizare a comunicării cu „personalităţile dificile”, exponente care prin natura lor particulară, necesită o abordare riguroasă. Realizând o trecere în revistă a semnificaţiilor conceptului şi particularizând ulterior pe marginea a trei tipuri de „personalitate dificilă”, acest proiect îşi propune să realizeze o expunere concisă, dar edificatoare asupra modalităţii de depăşire a barierelor comunicaţionale inerente care apar în relaţiile interpersonale.

Ideea de unicitate a personalităţii fiecărui individ este general acceptată şi considerată a fi sursa dezvoltării creativităţii, dar în acelaşi timp şi a conflictelor şi frustrărilor.

Fiecare individ are particularităţile sale individuale, afective şi conative (referire la voinţă, la temperament), al căror ansamblu organizat determină personalitatea. Fiecare om este totodată asemănător cu ceilalţi membri ai grupului şi diferit de ei prin amprenta unică a trăirilor sale. Singularitatea sa, fracţiunea cea mai originală a Eului său, constituie esenţa personalităţii sale.

Oricare dintre noi a cunoscut, cel puţin odată în viaţă, stări precum cea de iritare profundă, de melancolie, agresivitate sau anxietate. Există însă anumite conduite umane care au transformat aceste stări emoţionale în elemente omniprezente, perpetue şi nocive pentru activitatea lor de zi cu zi. Acestea definesc aşa – numita „personalitate dificilă”.

Sistemul de apreciere a specificului unei personalităţi se bazează pe patru aspecte fundamentale: modul cum interacţionăm cu lumea şi direcţia în care ne canalizăm energiile; tipul de informaţii pe care le remarcăm cu predilecţie; felul în care luăm decizii şi măsura în care preferăm să trăim în mod mai organizat (luând decizii) sau în mod mai spontan (absorbind informaţii). Ţinând cont de aceste criterii şi de multe altele similare care au fost formulate de-a lungul timpului cu referire la acest domeniu „fluid”, putem avansa ideea că o personalitate este dificilă (deci nu se încadrează în totalitate în tipar) în măsura în care procesul specific uman de ajustare permanentă la realităţile cotidiene este problematic, imperfect, incomplet.

Simplificând mult problematica, se poate încerca trasarea unei „reguli”(mai mult sau mai puţin aplicabilă) privind profilul unei personalităţi dificile, în sensul că aceasta va prezenta, în cele mai multe dintre cazuri, anumite trăsături caracteriale mult prea accentuate sau rigide, inadaptate situaţiilor, cauzând astfel suferinţa propriei persoane sau a celorlalţi. Important de conştientizat este faptul că un subiect cu o personalitate dificilă nu adoptă o anumită conduită în mod deliberat, pentru că-i face plăcere să acţioneze de aşa manieră, ci dimpotrivă, respectivele acţiuni, atitudini, manifestări au devenit o constantă a personalităţii sale, luând adesea forma unor automatisme. Sursa acestora se regăseşte adesea în sentimentul de teamă, care este după caz, de intensitate şi de natură diferită: teama de abandon, de agresivitate, teama de a fi în pericol sau teama de a nu fi înţeles etc.

În mod sigur, multe dintre persoanele aflate într-o astfel de situaţie îşi conştientizează nocivitatea propriilor desprinderi, dorindu-şi probabil să fie mai puţin rigide, mai maleabile, mai optimiste, mai puţin susceptibile etc. Chiar şi aşa, ţelul de a ne reconsidera propriile comportamente şi atitudini, de a ne schimba anumite trăsături de personalitate care cel mai probabil s-au sedimentat încă din primele zile de viaţă ne solicită un efort sporit şi mai ales, constant.