Totalitarismul

Totaliarismul este un regim politic in care puterea apartine in mod absolut unei personae sau unui grup de personae. Spre deosebire de simple dictaturi, in regimurile totalitare, opozitia nu este numai reprimata, ci exterminata fizic.

Acest fenomen se preteaza la numeroase definitii. Raymond Aron sustine, in cartea sa Democratie si totalitarism (1965), ca, in functie de aspectul pe care il retine observatorul cele cinci elemente principale sunt urmatoarele:

1. Fenomenul totalitar intervine intr-un regim care acorda unui partid monopolul activitatii politice.

2. Partidul monopolist este animat sau este inarmat cu o ideologie careai ii confera o autoritate absoluta si care, prin urmare, devine adevarul oficial al statului.

3. Pentru a raspandi acest adevar oficial statul isi rezerva la randul sau un dublu monopol, monopolul mijloacelor de constrangere si cel al mijloacelor de convingere. Ansamblul mijloacelor de comunicare, radio, T.V., presa este condus, comandat de stat si de cei care il reprezinta.

4. Majoritatea activitatilor economice sunt condamnate de stat si devin, intr-o oarecare masura, parte integranta a statului. Dat fiind faptul ca statul este inseparabil de ideologia sa, majoritatea activitatilor economice si profesionale poarta amprenta adversarului oficial.

5. Dat fiind ca orice activitate va deveni de acum activitate de stat si dat fiind ca orice activitate va fi supusa ideologiei, o greseala comisa in cadrul unei activitati economice sau profesionale este simultan o greseala ideologica. De aici rezulta o transfigurare ideologica a tuturor greselilor posibile ale indivizilor si, in concluzie, o teroare care este in egala masura politieneasca si ideologica.

Ce a facut posibila instaurarea acestui regimurilor totalitariste?

Aparitia si instaurarea totalitarismului a fost sprijinita de existenta maselor, mase ce au acceptat benevol organizarea politica. Un regim totalitar nu se poate dezvolta fara a avea aceasta baza, masele, pe care sa se construiasca. Regimurile totalitare si, implicit, liderii totalitari „comanda masele si se sprijina pe ele” (Carlton J.H. Hayes).

Venirea lui Hitler la putere s-a bucurat de sprijinul majoritatii populatiei. La fel s-a intamplat si in cazul lui Stalin. Daca multimile nu i-ar fi sprijinit si nu le-ar fi acordat incredere, acestia nu ar fi putut niciodata sa isi impune si, in acelsi timp, sa isi mentina autoritatea in cadrul unor tari cu o populatie asa de mare. Desi s-au vehiculat numeroase zvonuri, cum ca Hitler ar fi fost „un agent al industriasilor germani si ca Stalin a iesit victorios in lupta de succesiune dupa moartea lui Lenin doar printr-o conspiratie sinistra” (Arendt, Hannah – Originile totalitarismului, Hummanitas, Bucuresti, 2004; pag. 405) acestea au fost contrazise, in primul rand, de imensa popularitate de care acestia doi o se bucurau.

Nici macar de o campanie mincinoasa si inselatoare nu pot fi acuzati caci ei, ca toti „aspirantii la posturile de lideri totalitari isi incep carierele laudandu-se cu vechile crime si detaliind cu grija pe cele viitoare” (Arendt, Hannah – Originile totalitarismului, Hummanitas, Bucuresti, 2004; pag. 405). Nazistii considerau ca, in respectiva perioada, infaptuirea raului exercita asupra tuturor o forta morbida de atractie.

„Nu abilitatea lui Stalin si a lui Hitler in arta minciunii a exercitat aceasta fascinatie, ci faptul ca ei erau in stare sa organizeze masele intr-o singura unitate colectiva pentru a sprijini propriile minciuni.” (Arendt, Hannah – Originile totalitarismului, Hummanitas, Bucuresti, 2004; pag. 439)

Ceea ce uimeste cel mai mult in cazul totalitarismuli este atitudinea celor care sustin miscarea. Daca, prin aburd, ar putea fi inteles faptul ca aderentii nazismului sau comunismului aproba sau chiar se implica in crimele ce se infaptuiesc impotriva celor care nu sunt de acord si se opun miscarilor respective, de neinteles ramane, in schimb faptul ca acestia isi pastreaza atitudinea cand aceste atrocitati se indreapta spre ei, spre insusi sustinatorii miscarii. Hannah Arendt, in cartea sa Originile totalitarismului, sustine ca acesti oameni sunt constanti chiar si in „cazul in care el insusi devine victima a persecutiei, nici daca e acuzat sau condamnat pe nedrept, exclus din partid si trimis la munca fortata sau intr-un lagar de concentrare. Dimpotriva, spre mirarea intregii lumi civilizate, el se paote arata dispus sa-si ajute acuzatorii si in redactarea propriei sale condamnari la moarte, daca nu i se atinge statutul sa de membru al miscarii.”

Un regim totalitar se poate instaura atunci cand mase intregi al populatiei devin inutile. Sunt alese pentru a constitui un fundal neutru, mut al vietii politice. Ele pot fi insa folosite numai atunci cand sunt suficient de mari pentru nu a ajunge la urmari nefaste, precum depopularea. Omul de masa nu se caracterizeaza prin „brutalitatea sau inapoierea mintala, ci prin izolare si lipsa unor relatii sociale normale. Provenind dintr-o societate impovarata de fisurile pe care sentimentul nationalist le cimenta , este firesc ca aceste mase, in dezorientarea lor initiala, sa fi tins catre un nationalism deosebit de violent, catre care liderii maselor se lasasera impinsi, impotriva propriilor lor instincte si teluri. Nici nationalismul tribal, nici nihilismul nu sunt caracteristice sau corespunzatoare din punct de vedere ideologic pentru mase, asa cum fusesera pentru plebe. Insa liderii cei mai inzestrati ai maselor s-au ridicat totusi mai curand in plebe decat din mase. La originile sale, partidul lui Hitler a fost compus din neadaptati, ratati si aventurieri.” (Arendt, Hannah – Originile totalitarismului, Hummanitas, Bucuresti, 2004; pp. 419-421).