Un festival dincolo de porțile orientului - IFF Cairo 2007

Într-o ţară în care te aştepţi ca porţile către civilizaţia modernă să fie ferecate, am descoperit din întâmplare, sau mai bine spus din necesitate, un titlu interesant – Cairo IFF 2007. IFF este o abreviere generică, în limbajul legat de festivalurile de film, şi care înseamnă International Film Festival. Acest festival are loc la Cairo si este un festival internaţional, ba chiar de categoria A, adică de acelaşi calibru (cel puţin teoretic) cu festivaluri ca cel de la Cannes, Veneţia, Berlin, Locarno, Toronto, Montréal... Sunt doar 12 festivaluri de categoria A în lume, iar Cairo e unul dintre ele. Cairo IFF este un festival de film care dureaza 11 zile, desfăşurându-se între 27 noiembrie si 7.decembrie.

Egiptul se bucură de o tradiţie cinematografică bogată, încă din timpurile când arta de a face filme a fost descoperită, undeva către începurile secolului 20. O dezvoltare rapidă de la tradiţionalele scene de teatru, cinematografie s-a dezvoltat într-o industrie remarcantă. Industria cinematografică împreună cu bogată cultură muzicală egipteană, a tranformat Egiptul în capitala culturală a Lumii Arabe.

Festivalul a avut loc pentru prima data in anul 1976, fiind lansat de Asociaţia de Scriitorilor şi Criticilor de Film Egipteană, condusă la vremea aceea de Kamal Ell-Malakh. Festivalul de film de la Cairo a cunoscut şi perioade mai grele în care nu a putut fii susţinut, dar pentru 31 de ani pe pamanturile piramidelor si ale Nilului au fost intampinati vedete hollywodiene cum ar fi: Nicolas Cage, John Malkovich, Morgan Freeman, Bud Spencer, Gina Lollobrigida, Ornella Mutti, Sophia Loren, Claudia Cardinale, Victoria Abril, Elizabeth Taylor, Shashi Kapoor, Alain Delon, Greta Scacchi, Catherine Deneuve, Peter O'toole, Christopher Lee, Irene Pappas, Marcello Mastroianni and Omar Sharif.

Când vorbim de Egipt, ne gândim fără doar şi poate la tradiţiile şi regulile stricte după care trăiesc oamenii in Orient. Intr-adevăr atunci când mergi la un festival în Orient, trebuie să fii pregătit pentru Orient, cu toate contradicţiile lui, să înfrunţi “paradoxurile” cu seninătate şi să descoperi şarmul unui astfel de festival cu totul inedit.

După cum ne-am aştepta cu toţii, articolele despre acest festival ar trebui sa fie redactate într-o notă pozitivă, să reiasă din ele toată bogaţia şi tot luxul cu care s-au desfătat cei participanţi. Rămân însă cu un gust amar, după istorisirile presei legate de fetivalul de film de la Cairo din 2007. Deşi aflat la a 31-a ediţie, Cairo IFF are o organizare care lasă de dorit – informaţii greu de obţinut pentru membrii presei, o sală de presă precar dotată, în care se ierd 2-3 calculatoare, într-o căpere dezafectată – o sală de presă complet nefuncţională.

Totuţi Cairo înseamnă şi lux, mult lux - cazare pentru toţi oaspeţii festivalului (e adevărat că doar pentru cinci nopţi, nu pe toată durata festivalului, care e de 11 zile) într-un hotel amplasat pe o insulă pe Nil, cu vederi superbe asupra Nilului şi împrejurimilor. Înseamnă multe excursii organizate pentru invitaţii festivalului şi presă - la Piramidele de la Giza şi Muzeul Egiptean, la Bazar şi Oraşul Vechi etc.

Înainte de toate, Cairo IFF este un festival de film, deci Cairo IFF ar trebui să însemne şi film. Există într-adevăr multe filme la acest festival, dar în principiu doar o mică parte sunt accesibile oaspeţilor străini, adică filmele proiectate în hotelul în care este cazată toată lumea, dotat cu două săli de proiecţie. Mai sunt alte două săli de proiecţie la Operă (acolo unde e şi sala de presă), unde se poate ajunge, în ultimă instanţă, pe jos. Iar restul de 6 săli sunt situate în Centru sau încă şi mai departe, la aproximativ 10 km de hotel, într-un cartier care se numeşte Heliopolis. În general, invitaţii străini nu prea ies neînsoţiţi ca să caute cinematografele prin oraş. Cairo e acel tip de oraş oriental extraordinar de aglomerat (18 milioane de locuitori) şi zgomotos, cu o circulaţie infernală şi haotică, oraş în care pericolul cel mai mare e să traversezi strada. Regulile de circulaţie nu se respectă, maşinile trec pe roşu, noţiunea de pieton nu există. Pietonul nu are nici un drept, el trebuie să fie supus în faţa maşinii şi întotdeauna la pândă ca să se strecoare printre maşini atunci când traversează. De transport cu autobuzul nici nu poate fi vorba: în primul rând că nu e nimeni care să-ţi spună ce autobuz să iei, apoi autobuzele sunt inscripţionate numai cu numere arabe şi în al treilea rând că ele sunt înfiorător de aglomerate, merg cu pasagerii pe scări şi cu uşile deschise. Există metrou, dar staţiile sunt relativ departe de hotel şi de cinematografe. Singura posibilitate e să iei un taxi dar, dacă nu cunoşti preţurile, taximetriştii îţi cer de 10 ori tariful normal (evident că nu există aparate de marcat funcţionale în taxiuri!).