Dezvoltare comunitară

Activitatea de asistenta sociala în zonele rurale

Calitatea esentiala a activitatii de asistenta sociala în zonele rurale este modul în care aceasta meserie este practicata. Dezvoltând teoriile asistentei sociale în comunitatile mici, ceea ce se evidentiaza clar este ca, pentru a fi eficienti, practica trebuie adaptata nevoilor specifice micilor comunitati.

Cei care au dezvoltat aceste teorii au ajuns la concluzia ca micile comunitati beneficiaza de mai putine resurse umane în comparatie cu cele mai mari, mai ales în domeniul social, daca ne gândim la lucratori profesionisti în cadrul

serviciilor sociale.

Din aceasta cauza, lucratorii în cadrul serviciilor sociale din aceste comunitati trebuie sa stie câte putin din toate domeniile, pentru a se putea descurca, sau, cel putin cum sa puna cam totul la dispozitia clientilor din aceste comunitati.

Neluând în considerare amplasarea, lucratorul/asistentul social trebuie sa asigure o consiliere directa sau sa se ocupe de cazuri anume, sa se implice în viata comunitatii si sa aiba abilitati administrative si competenta în cercetare. Asistentul social care lucreaza în zone rurale, trebuie de asemenea, sa poata analiza, dezvolta si implementa politici sociale de diferite tipuri.

2.1. Modelul generalist

Luând în considerare factorii mentionati mai sus cei care construiesc si dezvolta teoriile asistentei sociale în micile comunitati, concluzioneaza ca asistentul social implicat aici în activitatea sa, trebuie sa fie un generalist.

Asta înseamna ca asistentul social trebuie sa înteleaga si sa demonstreze abilitati într-o gama larga de servicii catre individ, familie, grupuri mici si comunitati, precum si sa se dovedeasca apt pentru îndeplinirea sarcinilor prezentate în paragraful anterior.

2.2. Dificultati frecvente

Unul dintre paradoxurile asistentei sociale în micile comunitati este ca, desi de cele mai multe ori nu exista profesionisti, iar atragerea lor este dificila, profesionistii în asistenta sociala, psihologie, medicina, asistenta medicala si alte domenii care încearca sa se stabileasca în aceste zone, nu se bucura de acceptarea imediata din partea localnicilor, doar pentru ca serviciile lor sunt dezirabile sau necesare.

Comunitatile mai mici opereaza cu o baza superpersonalizata. Se bazeaza pe principalele institutii cum ar fi biserica, familia si membrii societatii cei mai înstariti pentru a-si institui o scala de valori si pentu a-si lua deciziile. Oamenii din comunitatile rurale prefera sa lucreze cu cei pe care îi cunosc de o viata, mai ales daca acestia trebuie sa le ofere servicii de natura personala.

De aceea, profesionistii eficienti în mediul rural, din toate domenile, trebuie sa petreaca mult timp în interiorul comunitatii pentru a-i cunoaste regulile, membrii si sa permita comunitatii sa-i cunoasca înainte de a-si exercita profesia si de a se ocupa de responsabilitatile proprii.

Profesionistii eficienti, din toate disciplinele, petrec o parte din primele lor saptamâni într-o comunitate mica vizitând agentiile înrudite în domeniu si devenind familiari cu profesionistii existenti deja, viitorii colaboratori. Aceste vizite fac parte din efortul lor de a învata cum se lucreaza în comunitate si de munca.

În comunitatile mai mici, a deveni integrat în viata comunitatii înseamna mai multe lucruri:

¨ evitarea ofensarii în vreun fel a conducatorilor agentiilor sociale publice si a membrilor influenti ai comunitatii, în general

¨ exprimarea oarecum confuza a propriilor crezuri social-politice

¨ participarea la activitatile sociale cum ar fi slujbele religioase, festivitatile populare, adunarile populare

¨ a fi conventional în general

Calitatea, de fapt cerinta esentiala pentru un lucrator social într-o comunitate mica este sa-si acorde timp pentru a se adapta comunitatii sufficient înainte de a încerca sa creeze un impact si sa se integreze în acea comunitate.