Evaluarea Comparativă a unei Retenții

Pământul armat este un material de construcţie rezultat din asocierea fizică şi conlucrarea structurală a unui material granular necoeziv sau slab coeziv, capabil să suporte acţiuni ce induc solicitări de tipul compresiunii şi forfecării, cu un material de armare, capabil să suporte şi întinderea.

Noţiunea de "pămât", în sensul masivelor de pământ armat, se referă la materialul de umplutură, natural sau de origine industrială, de regulă granular, necoeziv sau slab coeziv, care formează corpul propriu – zis al acestora şi în care se înglobează armăturile. Materialul granular fiind incapabil să preia eforturi de întindere, acestea vor fi transmise armăturilor prin frecarea dintre cele două materiale.

Armăturile sub formă de benzi, fire, reţele foi etc. sunt realizate din materiale durabile, nealterabile în timp, ce au capacitatea de prelucrare a eforturilor de întindere. Prin comparaţie cu umplutura (materialul granular), armăturile prezintă coeficienţi de frecare suficient de mari pentru a permite transmiterea eforturilor de întindere de la materialul granular, la elementele de armare.

Pământurile pentru construcţii sunt de două feluri: coezive sau argiloase şi necoezive sau granulare ca nisipul, pietrişul şi balastul. Deosebirea dintre ele o face modul de cedare sub acţiunea greutăţii proprii. Pământurile coezive cedează prin tăiere şi se rup după suprafeţe cilindrice curbe, de tip hiperbolic, în timp ce pământurile granulare cedează prin frecare după suprafeţe plane numite taluzuri.

Pământul armat a fost inventat de francezul Henri Vidal şi brevetat la Londra în 1962.

Principiul de armare al lui Vidal este esenţial diferict de cel din 1867 al conaţionalului său Joseph Monier pentru beton. Armarea betonului se bazează pe "efectul de menghină" care foloseşte rezistenţa la forfecare obţinută prin eforturile unitare tangenţiale Τ de la interfaţa dintre beton şi amătură, în timp ce armarea pământului se bazează pe "efectul de ancorare" care foloseşte rezistenţa la întindere a armăturii geosintetice prin eforturile normale unitare σ

Retenţiile din pămât armat sunt, în mod curent, utilizate în mai multe sisteme constructive. Pe lângă faptul că folosesc materiale locale uşor accesibile şi drenează atât apele de suprafaţă cât şi pe cele subterane structurile din pământ armat au o mare capacitate de disipare a energiei dinamice induse prin şocuri, explozii, vibraţii şi cutremure de pământ. Datorită grilelor polimerice folosite la armarea pământurilor, avariişe care se produc în structurile propuse survin gradual, cu avertizare, iar ceea ce este extrem de avantajos se repară repede, pe orice anotimp, cu echipamente obişnuite, tehnologii accesibile şi o manoperă uşor calificabilă.

În prezentul proiect s-a elaborat studiul comparativ intre retenţiile din pamânt armat cu geogrile efectuate cu ajutorul programului de calcul Tensar si retenţii pe gabioane calculate in sistem Maccafferi.

MEMORIU JUSTIFICATIV

În prezentul proiect s-a elaborat studiul comparativ intre retenţiile din pământ armat cu geogrile efectuate cu ajutorul programului de calcul TENSAR şi retenţii pe gabioane calculate în sistem MACCAFFERI.

Studiu comparativ între retenţiile din pământ armat cu geogrile Tensar şi retenţiile pe gabioane în sistem Maccaferri s-a calculat pe baza următoarelor date de proiectare:

1. Înălţimea de retenţie: H = 4.0 m

2. Sistemul constructiv: gabioane în trepte (tr)

3. Condiţii geotehnice: greutatea specifică a pământului amonte:γp 16 kN/m3

4. Coeziunea pământului: Cp = 10 kPa

5. Unghiul de frecare internă: φp = 24°

6. Greutatea specifică a umpluturii: φu = 22 Kn/m3

7. Coeziunea umpluturii: Cu = 0

8. Unghiul de frecare internă a umpluturii granulare: φu = 33°

9. Suprasarcina pe coronament p = 10 kPa

10. Coeficientul de seismicitate pentru cutremurul orizontal Kh = 0,16 g (PGA).

Principalele obiective ale acestui proiect sunt:

- efectele alunecărilor asupra infrastructurilor critice;

- riscul de alunecare în zonele seismice;

- comportarea structurilor din pământ armat la acţiunile seismice;

- analize de comparative parametrice prin calcule de stabilitate;

- performanţe structurale;

- performanţe economice;

- performanţe de durabilitate.

Programul de calcul TENSAR – WINWALL: prin calitatea de a controla în orice

ipoteză de calcul starea de eforturi unitare din orice punct al secţiunii transversale şi condiţii globale de stabilitate după cele trei grade de libertate din plan, programul satisface cerinţele unui program numit generic inteligent.