Expertizarea și proiectarea consolidării în construcții - studiu de caz

Biserica Sf. Nicolae din Bîscenii de Jos, comuna Calvini , Jud. Buzău a fost ridicată în 1775 şi pictată la 1797. Ea este situată pe terasa superioară a râului Bîsca Chiojdului ( afluent al Buzăului ), la 100 m către dealul împădurit de la drumul judeţean ce leagă localităţile Vălenii de Munte de Cislău, drum ce trece prin inima satului Bîscenii de Jos.

Biserica ,construită din zidarie de cărămidă, cu două turle iniţiale, din care cea de peste pronaos ( turn clopotnită ) s-a prăbuşit, păstrându-se doar baza ei pătrată, este înconjurată de un zid de piatra nu prea înalt, formând o incintă.

In partea de vest a bisericii se află accesul în această incintă, prin intermediul unui turn de poartă din zidărie de piatră cu catul superior construit din lemn, adăpostind clopotele. In partea de sud adosat zidului de piatră, înspre exteriorul incintei, se remarcă ruinele unei construcţii din zidarie de piatră , mici ca dimensiuni, care împreuna cu zidul incintei ar trebui să facă obiectul unei a doua faze de cercetare şi punere în valoare a monumentului.

Incinta s-a transformat în timp în cimitir al satului, iar când nu a mai fost loc de îngropare în incintă, s-a dezvoltat o extindere a cimitirului catre

nord în vecinătatea zidului, pe o terasă superioară

înspre versantul împădurit al dealului.

În ceea ce priveşte biserica, cu pictură la interior şi exterior, aceasta este astăzi într-o stare avansată de degradare, datorata atât cutremurelor succesive care şi-au pus serios amprenta asupra ei, dar şi lipsei de întreţinere. Astfel învelitoarea bisericii din şiţă nu a mai fost înlocuită din perioada anilor 1950, iar tâmplăria de brad a ferestrelor este degradată în cea mai mare parte.

Degradările cele mai importante asupra bisericii le-au produs cutremurele. Alunecări de teren s-au tasări nu sunt semnalate datorită terenului bun de fundare ( pietrişul terasei râului care se gaseste la adâncime mică ), în ciuda fundaţiilor nu prea adânci. Biserica are fisuri profunde pe ambele direcţii, cele mai serioase fiind cea din axul absidei altarului şi cea din abside de sud a naosului, care merge până la talpa fundaţiei. De asemeni turla naosului este puternic fisurată , în ciuda intervenţiilor de consolidare, datând probabil dinainte de 1940, când au fost zidite pentru ferestre ale turlei şi s-au introdus tiranţii şi inelele de platbandă.

Deja pentru asigurarea stabilităţii acestei turle până la consolidarea bisericii, în 1997 a fost construit un esafodaj interior din lemn. Unul din factorii care au permis să apară asemenea degradări la nivelul pereţilor este calitatea slabă a zidăriei de cărămidă cu mortar de var-nisip.