Istoricul clădirilor din București

Cladirile din Bucuresti: istoric, constructie si arhitectura

“Percep orasul ca pe un ocrotitor al vietii, care separa cerul infinit de cel de al doilea cer, limitat, construit de noi, oamenii, bolti si tavane rezemate pe ziduri de case. Surprins de ritmul alert al prefacerii Bucurestiului, m-am incumetat sa-i retin din acuarela sau din fuga condeiului chipului sau unic pe care ni-l ofera in acesti ultimi ani ai secolului XX. Cu aleasa dragoste pentru frumusetea lui de Oras-Capitala am incercat sa-i redau farmecul si stralucirea, patima si atmosfera sa de neconfundat, calmul cartierelor vechi, agitatia marilor bulevarde si dimensiunea noilor ansambluri. El este tot odata si poarta de intrare, e simbol se amintire pentru cei ce l-au cunoscut ca vizitatori.”

(Gheorghe Leahu)

Prezenta cursurilor de apa ale Dambovitei si ale Colentinei, inconjurate de campii fertile si paduri, a asigurat conditii favorabile de vietuire umana din cele mai indepartate timpuri ale preistoriei. Vestigiile arheologice descoperite la Herastrau, Pantelimon, Mihai Voda sau pe malurile Colentinei, atesta existenta omului pe teritoriului Bucurestiului de azi inca de pe acum 100 000 de ani.O data cu Neoliticul, urmele de civilizatie incep sa se inmulteasca, cele 370 de morminte dezgropate la Cernica constituind unul dintre cele mai mari cimitire neolitice ale Europei. Epoca Bronzului este marcata de descoperirea a numeroase urme de asezari omenesti, obiecte, unelte, podoabe, o caracteristica pentru zona Bucurestiului fiind ceramica neagra cu puncte din praf de creta alba. Civilizatiei traco-geto-dacice din primele veacuri dinaintea erei noastre ii apartin numeroasele nuclee de locuire si vetre sacre descoperite la Bragadiru, Damaroaia, Mihai Voda, Tei, Catelu.

Continuitatea omului in mileniul I al erei noastre, pe pamantul de azi al Capitalei, este atestata si prin sapaturile arheologice de la Colentina, Straulesti si Buftea.

Scurt istoric al formarii si al evolutiei orasului Bucuresti pana in prezent, din punct de vedere istoric, arhitectonic, politic si demografic:

Inceputuri :

Inaintea formarii Bucurestiului ca targ sau oras ( sec. IX-XI ), in perimetrul sau actual exista cea mai mare aglomerare de sate cunoscuta la noi in tara - peste 30 vetre de astfel de asezari- concentrate in zona cuprinsa intre Piata Operetei, Podul Serban Voda si Piata Cauzasi. In urmatoarele doua secole ( respectiv sec. XII-XIII ), aceasta aglomerare de sate s-a constituit intr-un nucleul urban premergator cetatii Bucurestilor de mai tarziu. Prima constructie fortificata, ridicata pe pamantul Capitalei, este Cetatuia din sec. XIV-lea, din care s-a pastrat urmele unui turn donjon din caramida, in forma de patrulater, vizibil azi in Muzeul Palatului Voievodal de la Curtea Veche. La 20 septembrie 1459, intr-un document ce poarta pecetea domnitorului Vlad Tepes, Bucurestiul este mentionat ca „cetate de scaun”.Prima atestare o costituie hrisovul voievodului Radu cel Frumos dat in Cetatea de Scaun a Bucurestilor, 14 octombrie 1465.

In secolul XVII, voievozii Radu Serban (1602-1611) si Radu Mihnea (1611-1616; 1620-1623) au depus eforturi intense in reinoirea orasului.Matei Basarab (1632-1654) a renovat Curtea Veche, si a ctitorit bisericile "Sfintilor Apostoli", Sarindar si Plumbuita.

In 1640, deoarece relatiile domnitorului cu turcii s-au inrautatit, Matei Basarab si-a mutat capitala inapoi la Targoviste. Bucurestiul a ramas in continuare cetate de scaun.

In mai 1654, domnitorul Constantin Serban Basarab (1654-1658), succesorul lui Matei Basarab, a stat in Bucuresti o scurta perioada de timp, deoarece, dupa razvratirea trupelor sale de mercenari in februarie 1655, a plecat la Targoviste, ordonand ca Bucurestiul si curtea sa fie arse.

In Decembrie 1659, Gheorghe Ghica si-a stabilit resedinta inapoi la Bucuresti. In 1688, sediul bisericii Metropolitane este mutat de la Targoviste la Bucuresti. In 1678. Prima lucrare tiparita in Bucuresti "Cheia Cunoasterii", cuprinzand predici ale lui Ioanidie Galitowski, arhimandritul Cernigovului.

In timpul domniei lui Serban Cantacuzino (1678-1688) au fost construite in Bucuresti cateva cladiri importante : casele domnesti din cartierul Zlatari (demolata in 1977), bisericile : Magureanu, Doamnei, Cotroceni, marele han "Serban Voda".

In timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714) s-au construit cladiri cu decoratii de o suplete rafinata; cladiri în stil brîncovenesc, cu arcade sustinute de coloane îmbogatite cu motive ornamentale florale, de ispiratie folclorica romaneasca, cu balcon sub forma de foisor si cu binecunoscutele si splendidele acoperisuri de tigla rosie. Toate de o rafinata eleganta. De-a lungul Caii Victoriei s-au construit, cladiri si biserici pentru micii comercianti: bisericile "Icoanei", "Coltea", "Fundeni", hanul "Constantin Voda", hanul "Sf. Gheorghe".In 1692, este infiintata prima scoala superioara din Valahia - "Academia voievodala" de la manastirea "Saint Sava". In 1704, este infiintat primul spital din Bucuresti la manastirea "Coltea".Biserica si spitalul Coltii (spitalul a fost demolat in 1898 odata cu turnul Coltii, biserica de lemn refacuta in piatra)

Epoca Fanariota:

Incepand cu 1716, domnitori de origine greaca au fost inscaunati de catre Poarta Otomana, toti provenind din acelasi cartier "Fanar"din Istanbul. Dominarea otomana atinge apogeul. Comertul si mestesugurile infloresc.In 1769, Bucurestenii, cu ajutorul a 700 de voluntari moldoveni, alunga trupele otomane din capitala.In 1775, Este organizata scoala slavonica si romana "Sf. Gheorghe cel Vechi". Noi case sunt construite: noua curte domneasca de pe dealul Spirii, Casa "Beilic", un chiosc in Herastrau s.a.In 1779, sunt realizate primele fantani publice in oras.

In 1789, trupele austriece intra in Bucuresti, ca o consecinta a razboiului Ruso-Turco- Austriac in 1787. Acestea stationeaza in Bucuresti timp de doi ani.

Conform datelor oficiale, in Bucuresti existau 80 districte , 6006 case si 30.030 locuitori.

Secolul al XIX-lea

O noua structura administrativa se formeaza intre 1806-1812. Strazile sunt reparate. Se construiesc hanul "Manuc" (1808), spitalul "Filantropia" (1812), primul teatru bucurestean "Cismeaua Rosie".

In 1807, incepe alt razboi Ruso-Turc, in timpul caruia Bucurestiul este sub autoritatea trupelor tariste. In 1812, prin Pacea de la Bucuresti se stabileste. In 1813, se declanseaza Ciuma lui Caragea, dupa numele domnitorului de atunci.

In 1821, la 21 martie, Tudor Vladimirescu - conducatorul miscarii populare antiotomane sustinut de Rusia si de organizatia greaca "Eteria" - intra in Bucuresti. Tudor Vladimirescu "a domnit" in Bucuresti timp de 56 zile. Aflandu-se in conflict cu "Eteria" greceasca si pierzand ajutorul Tarului, Tudor Vladimirescu a fost obligat sa paraseasca Bucurestiul, pentru a evita o confruntare deschisa cu turcii. Trupele turcesti intra in Bucuresti, devastand orasul. Timp de un an intreg, populatia Bucurestiului au suferit asuprirea si talhariile otomane .

In 1822, epoca "Fanariota" se sfarseste cu numirea ca domnitor a lui Grigore Dimitrie Ghica.