Abordari Teoretice privind Informatia Contabila

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Abordari Teoretice privind Informatia Contabila.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Contabilitate

Extras din document

Je me suis rapproché dans le présent document l'idée que l'information est le fondement d'une société future. La grande richesse se mesure à la quantité et la qualité de l'information detenue. Information dans le sens général, est une histoire, une nouveauté, un message vient dans tous les domaines de la connaissance, cette formule exprimant but, probablement, de faire une connaissance.

L'information peut être considérée comme un bien de consommation de masse, utilisé beaucoup d'utilisateurs: les petites et moyennes entités, sociétés cotées, etc investisseurs publics.

Route d'accès à la vérité dépend de l'uniformité dans la fiche d'information facteurs ont exprimé leur intérêt dans le produit de comptabilité et de l'absence de distorsion de l'image de la réalité, dont les besoins ayant été effectuée est possible grâce à joints usés informations de compte.

L'information comptable joue un rôle important dans le système de comptabilité économique en général et en particulier le système d'information économique.

Introducere

Contabilitatea este ştiinţa ce nu cunoaşte hotare. Abordările ei teoretice, ştiinţifice şi practice sunt fără sfârşit, atât în ceea ce priveşte cuprinderea fenomenelor economice, cât şi al modului în care ele sunt sistematizate, prelucrate şi prezentate. Despre ea niciodata nu poti să pretinzi că ştii totul.

Cernută prin sita timpului, contabilitatea a sedimentat diverse percepţii, între acestea fiind regăsite următoarele: o istorie în cifre, bazată pe dovezi scrise referitoare la modul cum a fost condusă o unitate gestionară, un mecanism de calcul care exprimă mişcarea cantitativă şi valorică a bunurilor, ca urmare a actelor juridice, tehnice şi economice efectuate de o unitate patrimonială; organul vizual al decidenţilor, care indică în orice moment, prin furnizarea de informaţii exacte, clare şi precise, situaţia prezentă şi viitoare a acesteia; organul prevederii în întreprindere ce trebuie să permită să ştim în orice moment unde se află întreprinderea şi încotro se îndreaptă.

„Acuzată” că nu are la bază o teorie prin care să fie posibilă cunoaşterea aspectelor multilaterale ale fenomenelor economice, contabilitatea a fost considerată, de asemenea, o tehnică, o artă, redusă la modul de folosire a registrelor şi de utilizare a conturilor.

Lumea de astăzi nu ar fi fost ceea ce este, dacă mintea omenească nu ar fi creat cu milenii în urmă scrierea, acest formidabil mijloc de comunicare. În acest fel, operele scrise au „imortalizat” şi transmis cu generozitate urmaşilor tezaurul universal al cunoaşterii acumulate, îmbogăţindu – l continuu. În zilele noastre s – a impus un adevăr axiomatic: viitorul unei societăţi este determinat

esenţial de producţia şi deţinerea unei resurse fundamentale: INFORMAŢIA. Într – o lume a competiţiei, marea AVERE se măsoară cu adevărat în cantitatea şi calitatea informaţiei deţinute la un moment dat.

Informaţia în sensul general, reprezintă o ştire, o noutate, un mesaj care provine din orice domeniu al cunoaşterii, acest scop exprimând o formulă scrisă, susceptibilă, de a aduce o cunoştinţă.

Informaţia poate fi considerată un bun de consum de masă, fiind folosită de o mulţime de utilizatori: entităţi mici şi mijlocii, societăţi cotate la bursă, investitori, stat etc.

Iniţial, termenul de informaţie a fost introdus în domeniul tehnic pentru a desemna incertitudinea înlăturată prin realizarea unui eveniment dintr – un set de evenimente posibile. Ulterior, semnificaţia termenului s - a extins la cunoaştere, în general, adică la apariţia unui element nou, necunoscut anterior, asupra realităţii înconjurătoare; în acest scop se utilizează simboluri care, prin asocierea lor cu realitatea, furnizează informaţie.

Fără pretenţia unei reprezentări exacte a lumii reale, contabilitatea diminuează dimensiunile barierelor temporale prin forţa sa de informare, izvorâtă din faptele trecutului, procesate în prezent prin germinaţia adevărului bazat pe buna credinţă, pentru un viitor în care nevoia de informaţii, ca produs economic valorificat la nivel mondial, se îngemănează cu sporirea complexităţii structurilor socio – economice şi juridice.

Consideraţiile expuse, pledează pentru accepţiunea potrivit căreia contabilitatea este judecătorul drept al trecutului, îndrumătorul prezentului şi consilierul indispensabil al viitorului. (Johan Fr. Schar).

Informaţia constituie o abstractizare, un produs al cunoaşterii inteligente, dar în acelaşi timp o realitate omniprezentă. Ea domină şi explică universul, evident până la limita atinsă de procesul cunoaşterii. În domeniul economic, informaţia este prezentă de la celula sau operaţia cea mai insignifiantă, o simplă tranzacţie, până la megastructuri: concern, holding, companii transnaţionale, economie naţională sau mondială. În fiecare din aceste segmente ale „spaţiului economic”, există şi se „mişcă” un patrimoniu. Sensul expresiei „mişcare” este echivalent cu cel de modificare permanentă a acestuia. Transformările intervenite în mărimea şi structura substanţelor care compun patrimoniul sunt cuantificate printr – un limbaj specific, cel al cifrelor, de către contabilitate.

1.Informaţia contabilă între obiectivitate şi subiectivism

Construirea informaţiilor contabile în cadrul unui sistem contabil porneşte de la fixarea unor obiective contabilităţii şi de la stabilirea unor reguli. Definirea, aplicarea şi acceptarea acestor reguli conferă „obiectivitate” sistemului contabil ales şi permite obţinerea unei anumite imagini fidele.

Cum nu există un singur sistem contabil, ci un ansamblu de sisteme contabile, principiile contabile nu sunt absolute, ci sunt relative. Această relativitate este dată de obiectivele asumate de contabilitate.

În practica şi teoria contabilă, disputa asupra principiilor contabile s –a concretizat în puncte de vedere diferite, adesea contradictorii cu privire la definirea, aplicarea, clasificarea şi interpretarea acestora.

În esenţă, obiectivul unui sistem contabil este să furnizeze informaţii de natură financiară privind entitatea studiată. Aceste informaţii se referă la situaţia financiară şi performanţele unei entităţi şi sunt destinate utilizatorilor în vederea luării deciziilor.

Dar, dacă ţinem seama doar de cele două sisteme economice importante (capitalist şi comunist) din sec. XX, observăm că, în privinţa măsurării performanţelor, conceptul de rezultat este diferit, iar în privinţa situaţiei financiare reflectată prin bilanţ, există două concepte fundamentale, fonduri în comunism şi capitaluri în capitalism care conduc la obţinerea unor informaţii diferite.

Existenţa unui actor dominant în fiecare sistem economic, acţionarii sau aportorii de capitaluri în capitalism, şi statul în comunism, impun concepte fundamentale diferite în contabilitate. Actorul principal al unui sistem economic dat îşi poate exercita puterea în diferite moduri, în funcţie de sistemul politic existent şi modurile de guvernare. În funcţie de modurile de guvernare, celelalte părţi interesate de entitate pot constitui un factor de contraputere şi pot avea o anumită influenţă în construirea informaţiei contabile.

Modul în care îşi manifestă puterea, în plan contabil, factorul dominant, precum şi factorii de contraputere din cadrul unui anumit sistem economico – politic impun alegerea unui anumit sistem contabil, a unui anumit tip de contabilitate, impun recunoaşterea anumitor principii contabile şi a anumitor baze de evaluare.

IASC, în cadrul său contabil conceptual, impune neutralitatea ca o caracteristică de calitate a situaţiilor financiare, „pentru a fi fiabilă informaţia conţinută în situaţiile financiare trebuie să fie neutră. Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă, prin soluţie sau modul de prezentare a informaţiei, influenţează luările de decizii sau judecata, astfel încât să se obţină un rezultat predeterminat”.

Chiar dacă IASC cere respectarea neutralităţii ca un criteriu de calitate al informaţiei contabile, acesta nu poate fi valid decât dacă ne raportăm la un anumit sistem contabil. Astfel, existenţa şi definirea unor concepte fundamentale în contabilitate în mod diferit ne fac să apreciem că informaţia contabilă este subiectivă şi că sistemul contabil nu poate fi neutru, obiectiv, ci subiectiv.

Recunoaşterea (implicită sau explicită) a unui utilizator dominant, privilegiat, de informaţie contabilă, reprezintă un argument în favoarea subiectivităţii. Atât timp cât admitem existenţa mai multor utilizatori de informaţie contabilă şi a nevoilor de informare diferite, dar elaborăm un singur set de situaţii financiare, neutralitatea trebuie pusă în discuţie. Cât despre posibilitatea opţiunilor, a alegerilor între diferite metode şi tratamente contabile admise în cadrul aceluiaşi sistem contabil, considerăm că este principalul mod prin care „producătorul” de informaţie contabilă îşi exercită „subiectivitatea” cu un scop anume.

Fisiere in arhiva (1):

  • Abordari Teoretice privind Informatia Contabila.doc