Analiza Evaluarea și Contabilizarea Activelor Imobilizate

1.CICLUL DE INVESTIRE

1.1.DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND INVESTITIILE

Orice economie dispune de resurse limitate - munca, cunostinte tehnice, fabrici si utilaje, pamant, energie. Atunci cand la nivelul unei economii se stabileste ce si cum se va produce, se hotaraste, de fapt, cum se vor aloca resursele disponibile pe miile de categorii de bunuri si servicii care se vor realiza.

Confruntandu-se cu faptul de netagaduit ca bunurile sunt rare comparativ cu nevoile, economia trebuie sa stie cum sa-si gestioneze resursele limitate. Ea trebuie sa produca anumite categorii de bunuri (ce), sa foloseasca anumite tehnologii de productie (cum) si sa decida in cele din urma cine va consuma bunurile produse (pentru cine).

Pentru a da un raspuns la cele trei intrebari fundamentale, orice societate trebuie sa decida cu privire la intrarile si iesirile din economie. Intrarile sunt bunurile sau serviciile pe care intreprinderile le folosesc in procesul de productie. O economie foloseste tehnologia de care dispune pentru a combina intrarile si a produce iesirile. Iesirile sunt diverse bunuri sau servicii cu valoare de intrebuintare care rezulta din procesul de productie si care se consuma sau sunt folosite mai departe in alte procese de productie.

intreprinderea se defineste ca o entitate activa a sistemului economic, de natura unei organizatii autonome, inzestrata cu resurse pe care le utilizeaza in scopul exercitarii, in mod stabil si structutat, a unei functiuni referitoare la productie, servicii, schimb, etc. Orice intrprindere se individualizeaza prin misiunea

indeplinita si disune de capacitatea de a adopta si a aplica decizii proprii, reprezentand o sursa si un cadru de manifestare a liberei initintive economice; ea functioneaza sub forma unui complex de actiuni

interconditionate, promovate intr-un mediu ambiant la care tinde sa se adapteze, dar pe care, in acelasi timp,

il poate influenta.

Productia ca proces de creare de bunuri, de creare a bogatiei, adauga bunastare societatii si este o veriga importanta in procesul satisfacerii nevoilor umane, nevoi relativ nelimitate in raport cu resursele existente. Activitatea de productie poate fi privita ca un ansamblu de operatii de utilizare si transformare a factorilor de productie in vederea atingerii functiei obiective a producatorului: maximizarea profitului in conditiile minimizarii eforturilor.

Pentru a produce bunuri destinate consumului, intreprinzatorii isi procura factori de productie. Resursele economice atrase in circuitul economic, aflate in miscare ca fluxuri, constituie factori de productie. J. B. Say, reprezentant al scolii clasice, sublinia, in lucrarea sa Tratat de economie politica, ca la producerea bunurilor participa trei factori: munca, natura (pamantul) si capitalul. Primii doi factori - munca si natura - sunt factori primari sau originari, intucat ei reprezinta punctul de plecare al activitatii economice. Capitalul este un factor derivat, care rezulta din interactiunea primilor doi.

Capitalul reprezinta ansamblul bunurilor reproductibile, rezultate ale unei activitati anterioare, utilizate in producerea de bunuri materiale si servicii destinate realizarii ca marfuri pe piata in scopul obtinerii unui profit.

Notiunea de invesitii defineste o categorie financiara pe cat de complexa, pe atat de controversata. Investitia apare, in mod concret, ca o operatiune de modificare si de crestere a patrimoniului initial:

constructii industriale si civile; achizitia, montajul si instalarea unor echipamente industriale; cumpararea unor masini, utilaje, etc. Investitia este alocarea capitalurilor economisite in activitati lucrative, cu caracter profitabil, care sa majoreze valoarea capitalurilor investite.

in sens contabil investitia reprezinta alocarea unei trezorerii disponibile pentru pproducerea unor bunuri de durata, ea referindu-se la achizitionarea sau construirea unor noi imobilizari, respectiv active corporale, financiare sau necorporale.

in sens financiar, investitia reprezinta schimbarea unei sume de bani, prezenta si certa, in speranta

obtinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile: achizitionarea unor masini pentru cresterea

productivitatii muncii, constructia unei uzine pentru cresterea productiei, asimilarea unui brevet pentru fabricarea de produse noi, etc.

Sub aspect psihologic, investitia vizeaza intentia individului sau a firmei care investeste, conducand la

decalarea consumului in timp. In aceasta perspectva investitorul renunta la bunurile imediate in favoarea celor viitoare acceptand schimbul unei satisfactii imediate si certe (la care renunta) cu speranta obtinerii unor bunuri superioare, dar incerte.