Audit Intern

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Audit Intern.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 8 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Traian Surcel

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Contabilitate

Extras din document

1. Definiţia auditului intern

Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei entităţi o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.

Auditul intern ajută această organizaţie să îşi atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control, şi de guvernare a organizaţiei, şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

De la originile sale latine (audio, audire : a asculta) cuvântul audit a suferit vicisitudini şi mediatizarea sa a multiplicat sensurile sale contrare. Dar dacă îl calificăm „audit intern” atunci el se referă la o funcţie precisă, ale cărei origini au fost, uneori, identificate în practici vechi.

2. Functia auditului intern

Funcţia auditului intern este una relativ recentă din moment ce apariţia (sau reapariţia, după cum spun alţii) a reconsiderat criza economică a Statelor Unite din 1929.

Întreprinderile au suferit atunci din cauza recesiunii economice care se afla pe ordinea de zi a tuturor ramurilor economice. Conturile au fost trecute printr-un „pieptene” fin în vederea reducerii taxelor. Ori, marile înitreprinderi americane utilizau deja serviciile Cabinetelor de Audit Extern, organisme independente care aveau misiunea de a certifica conturile, bilanţurile şi stările financiare. Acolo de altfel, se căuta mijlocul de reducere a valorii cheltuielilor şi se avertiza că pentru a se gestiona bine lucrările lor de certificare auditorii externi trebuiau să se angajeze la numeroase sarcini preparatorii: inventarieri de orice fel, analize ale conturilor, sondaje diverse şi variate etc.

În acest fel, se poate face sugestia ca anumite lucrări preparatorii să fie asumate de către personalul întreprinderii. Astfel au apărut aceşti „auditori”, deoarece aceştia efectuau lucrările de audit, în sensul pe care îl înţelegem acum, dar „interni” deaorece ei erau membri (cu parte întreagă) ai întreprinderilor.

Cabinetele de Audit Extern îşi dădeau acordul lor în condiţiile unei supervizări certe. Aceşti „auditori interni” participau la lucrările curente ale auditorilor externi fără a stabili însă sintezele şi concluziile. „Micile mâini” ale Auditorilor Externi vor permite atingerea obiectivului fixat iniţial: diminuarea cheltuielilor întreprinderii.

Criza odată trecută, se va continua utilizarea lor deoarece s-au achiziţionat cunoştinţele şi practica metodelor şi instrumentelor din domeniul contabil; puţin câte puţin, îşi va lărgi câmpul de aplicare şi îşi va modifica insesizabil obiectivele. Dar mult timp de acum încolo Funcţia Auditului Intern va păstra în memoria colectivăacest patrimoniu ereditar. Şi aceasta cu atât mai uşor cu cât este vorba aici de o istorie recentă. În legătură cu marile funcţii tradiţionale ale întreprinderii: Funcţia de producţie, Funcţia comercială, Funcţia contabilă etc care au existat întotdeauna, măsura la ce punct funcţia de audit intern este încă la primii săi paşi. Ea n-a apărut în Franţa decât în anii ’60, fiind puternic marcată de originile sale de control contabil. Numai începând cu anii ’80 originalitatea şi specificităţile funcţiei de audit intern vor începe să se degajeze şi să se precizeze. Cu toate acestea putem să estimăm că evoluţia sa nu a ajuns încă la sfârşit.

Din caracterul recent al funcţiei de audit intern rezultă trei consecinţe:

2.1 Situaţiile eterogene

Bine grupate în cadrul unui acelaşi insititut profesional (de exemplu în Franţa- Institutul de Audit Intern: IFACI), întreprinderile şi organizaţiile care practică auditul intern prezintă o panoramădestul de eterogenă. Fără îndoială IFACI transpune şi contribuie la promovarea practicii dominante care puţin câte puţin se impune tuturor, dar această practică este prin natura lucrurilor puternic colorată de cultura întreprinderilor.

Această dimenisune culturală se repercutează în pregătirea profesională, organizaţii, metode de lucru, vocabular. Ataşându-se la aceeaşi filozofie de audit, unii vor privilegia formaţia contabilă, alţii, formaţii mai diversificate; unii vor organiza auditări descentralizate, alţii vor afirma că este eficace numai o funcţie de audit intern foarte bine centralizată.

2.2 Un vocabular instabil

Vocabularul traduce importanţa acestei dimensiuni culturale. Organizaţiile care sunt doar la început vor utiliza un vocabular foarte mult inspirat din practicile auditorilor externi, folosirea imprudentă a unui „cuvânt greşit” putând conduce câteodată chiar la diferenţe doctrinale. Dar mai simplu şi mai general, vocabularul este împrumutat de la o funcţie vecină, nespecifică: referinţă, ajustare, certificare, conformitate, reporting etc sunt cuvinte anterioare funcţiei de audit intern şi aceasta este privită mai degrabă ca o tendinţă, mai mult sau mai puţin remarcabilă în funcţie de vechimea serviciului.

2.3 Divergenţele doctrinale

Ele sunt perceptibile în lucrări , în discursuri şi se traduc în practica întreprinderilor. Toate au ca fundament chiar concepţia de audit intern doar că se consideră caracterul represiv sau preventiv al rolului de auditor.

În primul caz ne temem deoarece acesta este un revelator de erori, de fraude, de deturnări de fonduri de orice gen.

În al doilea caz el este aşteptat, solicitat pentru recomandările sale care permit responsabililor de a progresa printr-o mai bună gestionare a activităţii lor. Cele două concepţii de audit intern sunt divergente, conducând la o aranjare a unui demers şi a unor tehnici de audit singulare în stabilirea concluziilor de natură diferită.

Din analiza evoluţiei funcţiei auditului intern, până în prezent, putem aprecia următoarele

elemente de implicare în viaţa entităţii auditate, şi anume:

a) consiliere acordată managerului;

b) ajutorul acordat salariaţilor, fără a-i judeca;

c) independenţă şi obiectivitate totală a auditorilor.

a) Consiliere acordată managerului

Auditul intern reprezintă o funcţie de asistenţă a managerului, pentru a-i permite să-şi administreze mai bine activităţile. Componenta de asistenţă, de consiliere ataşată auditului intern îl distinge categoric de orice acţiune de control sau inspecţie şi este unanim recunoscută ca având tendinţe de evoluţie în continuare. Auditul intern este aproape de fiecare responsabil, precum agentul fiscal care consiliază şi rezolvă problemele legate de impozite si taxe. Responsabilul, managerul este consiliat de auditorul intern pentru a găsi soluţii de rezolvare a problemelor sale, într-o cu totul altă manieră, în sensul că prin dispoziţiile luate să asigure un control mai bun al activităţilor, programelor şi acţiunilor sale.

Pentru realizarea atribuţiilor, auditorul intern dispune de o serie de atuuri faţă de management, şi anume:

- standarde profesionale internaţionale;

Fisiere in arhiva (1):

  • Audit Intern.doc

Alte informatii

Academia de Studii Economice Bucuresti Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica Program de Master: Baze de Date – Suport pentru Afaceri