Buget și contabilitate - funcția publică în Uniunea Europeană

Una din principalele provocari la care Romania trebuie sa raspunda ca membra a Uniunii Europene este legata de functionarea administratiei publice .Statele UE au reglementari specifice in aceasta privinta,insa dincolo de particularitatile fiecareia,sistemul administrativ european are la baza cateva pricipii fundamentale comune.

In contextul apartenentei la Uniunea Europeana,chestiunile referitoare la statutul functiei publice capata o semnificatie aparte.Eficienta si profesionalismul administratiei sunt strans legate de modul in care este definita functia publica,de reglementari privind accesul,recrutarea si promovarea in functia publica.Functia publica este o parte importanta in functionarea unui sistem democratic,care se raporteaza prin definitie la cetatean.Cei care detin o functiae publica sunt sau ar trebui sa fie in slujba cetateanului,iar misiunea lor este aceea de a servi interesul public.

Privind in ansamblu,in definirea functiei publice si a profilului functionarului public,statele europene au trebuit sa faca o serie de optiuni si sa rezolve cateva dileme.

FUNCTIA PUBLICA IN TARILE UE-O ABORDARE COMPARATIVA

Principalele “dileme” in definirea functiei publice au in vedere construirea carierei incepand de la conditiile si modalitatile de recrutare si acces,criteriile de promovare si formare profesionala,dar si relatiile cu politicul.

Cu alte cuvinte trebuie sa avem in vedere urmatoarele dimensiuni:

- dilema “generalisti” vs. “specialisti”(sau sistem de cariera vs. sistemul orientarii aupra comtinutului postului)-cu alte cuvinte este mai bine sa avem un corp al functionarilor publici cu o cariera strict reglementata,cu aptitudini si cunostinte administrative generale,care ii califica pentru o arie larga de functii in administratia publica;

-dilema tipului de promovare-cat de importanta este vechimea,in ce conditii si cat de rapid poate sa promoveze un functionar public;

-dilema “participarii”-daca si cat de mult pot functionarii publici sa se implice in aplicarea si

in formularea politicilor publice si care este relatia lor cu decidentii politici.

O parte dintre statele UE promoveaza un sistem de cariera,potrivit caruia intrarea in corpul functionarilor publici se face printr-o selectie riguroasa in functie de cunostinte,iar intregul proces de acces si promovare este reglementat precis. In acest sistem,functionarul public isi construieste cariera pana la pensionare.

O alta parte a statelor UE pun accentul pe continutul postului,respectiv al functiei publice si realizeaza selectarea in functie de cerintele specifice postului,pe de alta parte exista state in care functionarii sunt alesi pentru un post precis si nu pentru o cariera.In cadrul acestui sistem nu exista o limita de varsta iar angajarea nu este garantata pe viata.Printre statele care practica acest sistem se numara:Olanda,Danemarca,Suedia,Anglia.

In ceea ce priveste accesul si recrutarea,in raport cu sistemul pe care il practica,tarile membre UE stabilesc o serie de conditii necesare pentru incadrarea intr-o functie publica.Conditiile pot privi un anumit nivel de educatie si pregatire profesionala,compe-tentele lingvistice,varsta sau alte criterii pe care statele europene le considera relevante.

In general,cunoasterea limbii oficiale a statului constituie o conditie ce trebuie indeplinita pentru a accede la functia publica.Un alt criteriu este acela al nationalitatii.Statele UE pot impune acest criteriu prin regulamente speciale sau prevederi legistative specifice pentru unele categorii de functii publice.

Aproape toate statele membre stabilesc limite de varsta minima si maxima pentru accesul la functia publica,cu exceptia Olandei,Suediei,Angliei.In Anglia se pune chiar accent pe non-discriminarea pe baza de varsta,cu precizarae ca functionarul numit trebuie sa fie capabil sa-si asigure serviciul in timpul unei perioade rezonabile inainte de pensionare(60de ani).

Criteriul experientei profesionale este relevant pentru recrutarea in funtia publica in toate statele membre UE.Daca in Franta experienta in sectorul privat este apreciata,in Austria experienta dobandita intr-un alt stat membru poate fi un criteriu pentru un post specific.

In ceea ce priveste metodele de selectie, statele europene se caracterizeaza fie prin existenta unor proceduri formalizate,fie prin lipsa unor reglementari specifice.In cazul stateleor cu sistem de cariera, cea mai frecventa metoda este concursul.Un alt grup de state organizeaza concursuri deschise,care constau in mai multe probe orale sau scrise.Recrutarea se face apoi in functie de rezultat,in ordinea clasamentului,pana la epuizarea locurilor vacante.Printre statele care folosesc concursul drept principala metoda de selectie se numara:Franta,Grecia,Irlanda,Italia,Portugalia,Spania si Belgia.

Printre tarile care nu organizeaza concursuri se numara:Austria si Germania.In Austria sunt stabilite patru proceduri de admitere:probele de aptitudini,procedura accelerata,interviurile si evaluarea in post a candidatilor.In Germania,criteriile de baza pentru o cariera la un anumit nivel sunt stabilite de lege.Criteriile de selectie sunt:aptitudinile,cunostintele si prestatiile anterioare.