Cheltuielile Bancare

Aparatul bancar reprezintă ansamblul coerent al diferitelor categorii de bănci care funcţionează într-o ţară, răspunzând cerinţelor unui anumit mod de organizare a economiei şi unei anumite etape de dezvoltare social-economică

În economia modernă, un rol deosebit de important în funcţionarea pieţei creditului intern şi în desfăşurarea relaţiilor financiar-monetare internaţionale îl au instituţiile bancare.

Banca este o instituţie financiară şi de credit, de stat sau particulară, ale cărei funcţii principale sunt:

- atragerea mijloacelor băneşti, temporar disponibile ale clienţilor, în conturile purtătoare de dobândă deschise acestora;

- acordarea de credite pe diferite termene, prin mobilizarea şi transformarea capitalurilor băneşti inactive, a veniturilor disponibile şi economiilor populaţiei, în capital de împrumut;

- efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi în numerar, precum şi operaţiuni de virament între conturile clienţilor şi de transferuri în conturile deschise la alte bănci;

- emiterea de instrumente de credit şi efectuarea de tranzacţii cu asemenea instrumente;

- vânzarea-cumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare;

- prestarea unor servicii de consultanţă şi plasament pentru fondurile băneşti ale clienţilor.

Pentru ca o economie să funcţioneze normal, este necesar ca fluxul monetar să fie adaptat permanent exigenţelor realităţii economice, iar masa monetară să fie cât mai riguros controlată. Acest rol este îndeplinit de instituţiile financiar-bancare, care alimentează economia cu mijloace de plată şi orientează fluxurile de bani către sectoarele sau domeniile cu potenţial ridicat de dezvoltare.

Cantităţile de monedă solicitate de agenţii economici nebancari sunt puse în circulaţie pe două căi:

- emisiunea de monedă fiduciară (bancnote, monede metalice), prin intermediul băncii centrale, singurul organism abilitat pentru asemenea operaţiuni;

- mecanismul creditului, adică operaţiunile de împrumut efectuate de diferite bănci comerciale în favoarea agenţilor economici producători, prestatori, comercianţi etc.

Apariţia băncilor în forma pe care o cunoaştem în zilele noatre este legată de necesitatea concentrării disponibilităţilor băneşti ale diferiţilor agenţi economici (persoane fizice şi juridice) şi acordarea unor credite importante întreprinzătorilor, fără de care viaţa economică nu ar fi putut cunoaşte nici un progres.

Atribuţiile aparatului bancar, în speţă, cele proprii băncilor comerciale, se exercită printr-o serie de operaţiuni. Sintetic, operaţiunile bancare se grupează în două mari categorii: operaţiuni pasive (de procurare a resurselor) şi operaţiuni active (de plasare sau avansare a resurselor în vederea fructificării).

Din punct de vedere financiar-contabil,cheltuiala exprimă o constatare, înregistrată în conturi, a unui consum de valori materiale, de muncă vie sau bănească, a unui fapt generator de cheltuieli în viitor pentru acoperirea unei datorii contractate sau o pierdere de valoare care trebuie să fie acoperită. Cheltuielile instituţiilor bancare reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru: împrumuturile primite şi alte surse atrase, serviciile prestate şi lucrările executate de care beneficiază banca, materialele consumabile, cheltuielile cu personalul, executarea unor obligaţii legale sau contractuale, cheltuieli exceptionale. Pentru înregistrarea cheltuielilor se are în vedere caracterul de proces al activităţii consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate. Efectuarea cheltuielilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultan în timp.

Exemplu:

Angajarea are loc în momentul în care se contractează obligatia bănească generatoare de plăti sau consumatoare de resurse. De exemplu, în cazul contractării unui împrumut, angajarea cheltuielilor intervine în momentul în care s-a creat obligaia bănească de a rambursa ratele de credit, inclusiv dobânda aferentă.

Consumul este specific utilizării sau „sacrificării” resurselor în scopul satisfacerii cerinţelor activităţii bancare. De exemplu, utilizarea împrumutului primit în scopul pentru care a fost contractat.