Componentele evidentei economice și obiectul de studiu al contabilității

Contabilitatea si-a dovedit insemnatatea practica, fiind considerata prin noile dimensiuni ale functiei previzionale, ca un factor de crestere economica. Prin sistemul sau de calcul, contabilitatea realizeaza o activitate de explorare stiintifica a viitorului cu rezultate remarcabile atat in domeniul rentabilitatii economice, al operativitatii tehnologice, cat si in acela al utilitatii pentru promovarea unor metode si tehnici noi in management.

Pentru a se determina in cadrul stiintelor economice, contabilitatea are un domeniu propriu de cercetare si aceasta a fost dintotdeauna constituit din fluxurile de valori exprimate in bani, determinate de operatiunile economice care se desfasoara intre unitatile patrimoniale.

Sistemul informational este un ansamblu organizat de informatii economice complexe furnizate de si prin prelucrarea anumitor date, in scopul cunoasterii activitatilor economice organizate. Un rol important il are evidenta economica, ce prelucreaza informatiile economice si este structurata in trei forme: evidenta operativa, evidenta contabila si evidenta statistica. In timp ce evidenta operativa s-a nascut din necesitatea cunoasterii imediate a anumitor fenomene si procese, evidenta statistica prelucreaza fenomene de masa, utilizand in acest sens metode statistice specifice, evidenta contabila are ca principal obiect de studiu patrimoniul.

Obiectul de studiu al contabilitatii poate fi definit prin insumarea a trei conceptii diferite : conceptia juridica, conceptia economica si conceptia financiara.

Astfel, conform conceptiei juridice, contabilitatea este stiinta care studiaza evidenta, calculul, analiza si controlul elementelor privind existenta, starea, miscarea si transformarea patrimoniului.

Conceptia economica despre contabilitate concluzioneaza ca aceasta studiaza procedeele ce privesc evidenta, calculul, analiza si controlul privind existenta, starea, miscarea si transformarea capitalului.

Potrivit conceptiei financiare, contabilitatea studiaza evidenta, analiza, calculul si controlul privind existenta, starea, miscarea si transformarea resurselor economice.

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane fizice sau juridice, precum si bunurile la care se refera.

In conceptia juridica, patrimoniul reprezinta toate drepturile si obligatiile cu continut economic al unui subiect de drept.

In sens economic, patrimoniul este considerat ca totalitatea bunurilor economice exprimabile in bani, inclusiv rezultatele folosirii lor ce apartin unei persoane fizice sau juridice.

Luate la un loc, cele doua abordari alcatuiesc conceptia economico-juridica a patrimoniului, dupa care acesta este un complex de drepturi si obligatii cu elementele lor evaluabile in bani.

Rezulta ca in contabilitate patrimoniul este abordat din doua puncte de vedere, ca bunuri economice si, respectiv, ca obiecte de drepturi si obligatii. De aici rezulta ca bunurile economice = drepturi si obligatii. Evident, intre cele doua aspecte de abordare, sub raport valoric, exista o egalitate de valoare.

Se poate concluziona ca obiectul contabilitatii il constituie studiul miscarilor de valori exprimate in bani din cadrul tuturor unitatilor patrimoniale, utilizarea si reproductia componentelor patrimoniului si stabilirea rezultatelor economico-financiare obtinute. Mijloacele economice reprezinta substanta activului patrimoniului, iar resursele substanta pasivului patrimoniului si astfel ecuatia generala a contabilitatii in partida dubla devine:

ACTIVUL PATRIMONIULUI = PASIVUL PATRIMONIULUI

Contabilitatea foloseste categorii specifice, cum sunt cele de avere sau active (mijloace) si de resurse, in cadrul acestora din urma un loc aparte revenind capitalului.

Fluxurile de valori sunt reale, adica reprezinta miscari de bunuri, de obicei corporale. De exemplu, livrarea de marfuri de la un furnizor la la un client este un flux real. El este urmat de un flux financiar, respectiv plata de catre client a contravalorii respective. Exista si fluxuri de valori cvasireale, cum ar fi munca prestata de catre salariati, care are ca flux financiar plata salariilor de catre intreprindere catre salariati.

Fluxurile de valori au loc in cadrul productiei, repartitiei circulatiei si consumului in ciclu economic complet. Toate aceste fluxuri pot primi expresie baneasca si sunt reflectate de catre contabilitate, in ele regasindu-se toate componentele patrimoniului agentilor economici.