Concepte audit - răspunderea juridică a auditorilor

Acesta pune accentual pe mediul in care-si desfasoara activitatea auditoria. Specialistii din diverse domenii au avut datoria de a exercita un nivel rezonabil de rigoare profesionala in cursul prestatiei de serviciu catre personae care angajeaza.

Profesionistii auditului poarta raspunderea in cadrul dreptului comun de a respecta acordurile scrise pe care le au cu clientii. Ei raspund in fata clientilor lor pentru neglijenta si incalcarea prevederilor contractual in cazurile in care nu presteaza serviciile promise sau nu acorda acestor prestatii rigoarea profesionala cuvenita. De asemenea in anumite circumstante auditoria pot fi trasi la raspundere de catre terte personae altele decat clientii lor. Exista si cazuri rare in care auditoria sunt trasi la raspundere si pentru infractiuni. Condamnarea unui auditor in cadrul prevederilor de drept penal poate rezulta atunci cand se demonstreaza ca el a avut intentia de a insela sau pagubi. In ciuda eforturilor de a rezolva problemele legate de raspunderea juridical a auditorilor atat numarul de procese cat si sumele despagubirilor platite reclamantilor devin din ce in ce mai mari. Acesta tendinta de evolutie are cativa factori determinant: utilizarea situatiilor financiare au o perceptive din ce in ce mai clara a raspunderii pe care o poarta auditoria; comisia valorilor imobiliare este din ce in ce mai constienta de responsabilitatea sa de a respecta/proteja interesele investitorilor; contabilitatea si auditul sunt mai complexe din cauza unor factori precum dimensiunile din ce in ce mai mari ale societatii, globalizarea economica si complexitatea operatiilor economice; societatea accepta itentarea de catre partile vatamate a unor procese oricarei parti sau personae care ar putea fi capabile sa plateasca o compensatie indifferent cine este vinovat in realitate; in cateva cazuri firmele de auditori au fost condamnate in cadrul unor mari procese civile fapt ce au incurajat avocatii sa presteze servicii juridice pe baza de onorarii conditionate; numeroase firme de audit sunt dispuse sa solutioneze conflictele juridice in afara instantei decat sa treaca prin procesul judiciar classic in incercarea de a evita costurile foarte mari ale procedurilor juridice si publicitatea negative; tribunalele se confrunta cu o serie de dificultati in intelegerea si interpretarea problemelor contabile si de audit cu character tehnic.

Deosebirea dintre esecul economic, de audit si riscul de audit

Numerosi specialist in contabilitate, audit si de drept, considera ca una dintre principalele cause ale intentarii de procese firmelor de audit este faptul ca utiizatorii situatiilor financiare nu inteleg deosebirile care exista intre un esec economic si un esec de audit, dar si dintre un esec de audit si un risc de audit. Un esec ce apare atunci cand o intreprindere este incapabila sa-si ramburseze datoriile fata de creditorii sais sau sa faca fata asteptarilor investitorilor sai din cauza unor conditii economice generale sau specifice intreprinderii cum ar fi o cauza economica luarea de decizii gresite de catre managerii sau aparitia unei concurente neasteptate in ramura. Punctual culminant al esecului economic este declararea falimentului intreprinderii. Esecul de audit apre atunci cand auditorul exprima o opinie de audit eronata ca rezultat al unui esec primar de a se conforma SAI general acceptate.

Ex. Numirea de asistenti necalificati pentru executarea unor lucrari de audit, acestia nereusind sa descopere anumite prezentari semnificativ eronate pe care un auditor experimentat le-ar fi putut identifica

Riscul de audit reprezinta riscul ca un auditor sa concluzioneze ca situatiile financiare prezinta o imagine fidela si s a decida exprimarea unei opinii fara rezerve cand in realitate aceste situatii contin prezentari semnificativ eronate. Dat fiind faptul ca auditorii nu pot colecta informatii probante decat pe baza de testare sau esantionare si ca detectarea unor fraude bine camuflate/ascunse poate fi foarte dificila, va exista totdeuna un risc ca auditorii sa nu descopere o frauda semnificativa in ciuda faptului ca se respecta standardele. Daca un auditor nu da dovada de rigoarea profesionala cuvenita se produce un esec de audit. In asemena cazuri legea permite partilor care au suportat pierderi ca urmare a nerespectarii de catre auditor a obligatiei de rigoare profesionala cuvenita sa recupereze o parte sau totalitatea pierderilor cauzate direct de esecul de audit.

Conceptele juridice care afecteaza raspunderea

Auditorul raspunde de orice aspect al muncii sale in domeniul contabilitatii, inclusive in audit, servicii fiscal, consultant managerial si alte servicii conexe. Majoritatea marilor procese intentate firmelor de audit s-au referit la situatii financiare ale intreprinderii auditate. Exista o serie de concept juridice specific care se aplica in cazul proceselor impotriva auditorilor: conceptul de persoana prudenta; raspunderea pentru faptele altei persoane; absenta comunicatiilor privilegiate

Conceptul de persoana prudenta. Atat in sanul profesiei cat si in practica juridica opinia comuna ca auditoriul nu reprezinta o garantare sau asigurare absoluta a corectitudinii situatiilor financiare. Auditorului nu I se cere decat sa efectueze audit cu rigoarea profesionala cuvenita chiar si atunci nu se poate pretinde perfectiunea unui audit. Regula privind rigoarea cuvenita pe care se estimeaza ca auditorul o respecta, este deseori numita conceptual de persoana prudent. Ea a fost definite de unii specialist dupa cum urmeaza: orice persoana care-si ofera serviciul unei alte personae si este angajata de acesta din urma isi auma obligatia de a exercita cu rigoare si atentie rezonabila aptitudinile pe care le poseda in cadrul angajamentului respective. Daca o persoana isi ofera serviciile in orice angajament care necesita aptitudini specifice atunci exista prezumtia ca acesta persoana se prezinta publicului ca posedand gradul de calificare de care dispun in mod normal celelante personae implicate intr-un angajament similar. Daca acesta idée implicita se dovedeste a fi eronata persoana in cauza comite o frauda asupra oricarei personae care o angajeaza pe baza profesiei sale publice, insa nici o persoana calificata sau nu poate garanta ca sarcina pe care si-o asuma va fi executata bine si fara greseli sau abateri. Persoana (profesionistul) garanteaza buna credinta si integritate dar cu infailibilitate si raspunderi in fata angajatorului sau in caz de neglijenta, inselaciune, rea credinta dar nu si in cazurile provocate de pure greseli de rationament.