Contabilitate Americană

Preliminarii

Contabilitatea americană a devenit sistemul contabil cel mai perfecţionat din întreaga lume. Prezenţa companiilor americane în vârful ierarhiei întreprinderilor multinaţionale, face ca standardele americane să reprezinte un factor principal al influenţei acestui sistem contabil în întreaga lume.

Normalizarea contabilă internaţională este rodul eforturilor comune a mai multor ţări, atât prin influenţa pe care comisia bursieră americană a exercitat asupra Organizaţiei Internaţionale a Valorilor Mobiliare - IOSCO , cât şi prin prezenţa organismului american de normalizare contabilă - FASB în calitate de observator la reuniunile IASB , standardele contabile internaţionale sunt puternic marcate de spiritul american.

Istoria contabilităţii americane este una de dată recentă. Până la începutul secolului al XX-lea nu se poate vorbi de o contabilitate americană propriu-zisă. Până la acea dată, pe continentul Nord American se folosea o contabilitate dominată de principiile contabilităţii britanice. Mai târziu, odată cu dezvoltarea economiei americae, contabilitatea cunoaşte o perfecţionare continuă, normele americane ajungând să fie considerate cele mai bune.

Evoluţia istorică a sistemului contabil american cuprinde patru perioade relativ distincte:

• De la sfârşitul secolului al XIX-lea până la marea criză a anilor ’30;

• De la sfârşitul marii crize până la începutul anilor ’70;

• De la crearea actualului organism de normalizare contabilă (1972) până la sfârşitul anilor ’80;

• Perioada anilor ’90.

Marea criză a anilor ’30

Un episod important în evoluţia contabilităţii americane este marea criă a anilor ’30. Criza bursieră îşi găseşte cauzele şi în lipsa calităţii informaţiilor financiare. Ca urmare, Guvernul Federal emite un set de reguli menite să reglementeze tranzacţiile bursiere. Acest set de reguli cuprinde:

• Securities Act – 1933, prin care companiilor le este prezentarea de informaţii financiare investitorilor şi sunt stabilite reguli cu privire la tranzacţionarea titlurilor;

• Securities and Exchange Act – 1934, prin care Congresul înfiinţează SEC , Comisia Americană a Valorilor Mobiliare, cu scopul de a monitoriza tranzacţiile pe pieţele de capital;

• Public Utility Holding Company Act – 1935, reglementează activitatea companiilor implicate în producerea şi furnizarea energiei electrice şi gazelor naturale;

• Trust Intendure Act – 1939, care reglementează tranzacţiile cu titluri de genul obligaţiilor şi alte tiluri asimilate;

• Investment Company Act – 1940, stabileşte condiţiile de funcţonare a fondurilor mutuale şi ale altor organizaţii implicate în operaţiuni de investire, reinvestire şi tranzacţionări de titluri;

• Investment Advisers Act – 1940, stabileşte modalităţile legale de funcţionare a firmelor de analiză şi consultanţă financiară în domeniul investiţiilor financiare.

Setul de legi are ca scop refacerea încrederii investitorilor în operaţiunile bursiere, urmărind în principal să reglementeze toate aspectele tranzacţionării de titluri, prin introducerea unor dipoziţii prin care companiile sunt obligate să prezinte de o manieră corectă adevărul despre afacerile lor şi riscurile pe care acestea le implică. Pe de altă parte, cei care vând şi cumpără titluri trebuie să trateze investitorii cinstit şi onest punând pe primul plan interesul acestora.

Primul organism al profesiei contabile americane apare în 1887, an în care ia fiinţă Institutul American al Experţilor Contabili Elaborarea normelor contabile a făcut obiectul Organizaţiei Experţilor Contabili care în 1936 înfiinţează în acest scop Comitetul privind Procedurile Contabile , alcătuit din 21 de specialişti. Activitatea CAP constă în elaborarea de norme contabile publicate sub denumirea de Accounting Research Bulletines – ARB. Cele 51 de buletine emise se refereau atât la problemele tehnice specifice, cât şi la aspecte teoretice, reuşind să stabilească mai mult sau mai puţin explicit o serie de principii şi anume:

• costul istoric, ca bază de evaluare în contabilitate;

• contabilizarea veniturilor în momentul vânzării;

• înregistrarea cheltuielilor în acelaşi exerciţiu în care sunt înregistrate veniturile pe care le determina.

CAP împreună cu SEC au stabilit un set de principii care trebuia să fie respectate de către toate companiile care erau admise la bursă, nefixând însă nişte reguli clare cu privire la prezentarea situaţiilor financiare.