Contabilitate financiară aprofundată - venituri

Introducere

Acest Standard intră în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor începând de la 1 Ianuarie 1995.

Veniturile sunt majorări ale beneficiilor economice în timpul exerciţiului financiar, în urma intrărilor sau măririlor activelor, sau diminuări ale obligaţiilor care duc la creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele obţinute prin contribuţii de la deţinătorii de capital. Veniturile includ atât venituri din activitatea curentă, cât şi din câştiguri.

Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.

Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.

Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.

Exemplu de tranzacţie care determină la o întreprindere venituri de exploatare, iar la alta un câştig:

Proprietăţile imobiliare deţinute de o societate de investiţii sunt considerate stocuri, iar vânzarea lor generează venituri de exploatare, aparţinând cifrei de afaceri. În schimb, la întreprinderea care a cumpărat o astfel de proprietate pentru a-i servi ca mijloc de producţie, aceasta va genera la o eventuală vânzare un câştig (diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile cu vânzarea activelor), chiar dacă a servit desfăşurării activităţii de exploatare a întreprinderii.

Conform legii 1752/2005 din O.M.F.P contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:

a) venituri din exploatare;

b) venituri financiare;

c) venituri extraordinare.

Spre deosebire de acest ordin, IAS18 nu include şi veniturile extraordinare.

De exemplu în IAS18, variatia stocurilor (711) nu este inclusă alături de venituri deoarece nu determină majorări ale beneficiilor economice care să se concretizeze în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor, şi nu respectă condiţia de evaluare a veniturilor (la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit).

În legea 1752/2005, veniturile din producţia stocată se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul de profit şi pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor).

Obiectiv

Obiectivul standardului IAS18 este de a prescrie tratamentul contabil al veniturilor generate de anumite tipuri de tranzacţii şi evenimente.:

- Care sunt criteriile de recunoaştere a veniturilor din activităţi curente, şi anume:

- Când există probabilitatea că întreprinderii îi vor reveni în viitor anumite beneficii;

- Când aceste beneficii pot fi evaluate concret;

- Cum să se identifice şi să se prezinte:

- Momentul recunoaşterii;

- Valoarea care trebuie recunoscută.

Definiţii

Venitul reprezintă fluxul brut de beneficii economice dintr-un exerciţiu financiar, primit de entitate în cursul activităţilor obişnuite ale acesteia atunci când acest flux se materializează prin creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât prin creşterile datorate contribuţiilor din partea participanţilor la capitalurile proprii.

Valoarea justă este valoarea la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie de bunăvoie, între părţi interesate şi în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii economice obiective.

Venitul din activităţile curente include doar fluxurile brute de beneficii economice primite sau de primit de către întreprindere în nume propriu. Sumele colectate în numele unor terţe părţi, cum ar fi taxele de vânzare , taxele pentru bunuri şi servicii, şi taxele pe valoarea adăugată nu sunt beneficii economice de primit de către întreprindere şi nu au ca rezultat creşteri ale capitalurilor proprii. De aceea sunt excluse din veniturile din activitatea curentă. Similar, în cazul unui contract de mandate, fluxurile brute de beneficii economice includ sumele colectate în numele proprietarului şi care nu au ca rezultat creşteri ale capitalurilor proprii ale întreprinderii. Sumele colectate în numele proprietarului nu reprezintă venituri din activitatea curentă.(venituri din activitatea curentă reprezintă doar comisioanele).

Aria de aplicabiliate

Acest standard trebuie aplicat la contabilizarea veniturilor provenite din urmatoarele operațiuni sau evenimente:

- vânzarea bunurilor

- prestarea serviciilor