Contabilitate financiară - contabilitatea operațiilor de trezorerie

1. ORGANIZAREA EVIDENŢEI ACTIVELOR CIRCULANTE BĂNEŞTI. FORME ŞI INSTRUMENTE DE DECONTARE

Întreprinderile dispun de active circulante băneşti. Acestea se găsesc sub formă de disponibilităţi în conturi la bănci, sub formă de numerar în casieria unităţii şi sub formă de alte valori financiare. Agenţii economici efectuează o seamă de operaţiuni prin casieria unităţii. Dintre acestea mai importante sunt:

- la încasări: încasarea contravalorii produselor livrate, lucrărilor executate, serviciilor prestate; a contravalorii materiilor prime, materialelor vândute, a căror valoare este relativ mică, ridicarea din conturile deschise la bancă a numerarului necesar desfăşurării unor activităţi, încasarea unor debitori etc.

- la plăţi: plata chenzinei I, plata lichidării (chenzina a II-a), plata ajutoarelor sociale, plata dividendelor, plata premiilor, plata unor avansuri de trezorerie, efectuarea unor cheltuieli curente etc.

-

Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar se efectuează pe baza documentelor cu regim special de întocmire şi circulaţie. Cele mai importante documente cu regim special pentru încasări sunt: chitanţa, cecul de numerar (folosit pentru ridicarea numerarului din conturile de disponibilităţi), dispoziţiile de încasare către casierie etc.

Pentru plăţi, documentele mai frecvent utilizate sunt: ştate de salarii, liste de avans chenzinal, liste de plată privind ajutoarele materiale (utilizate pentru plata concediilor medicale, concediile prenatale, postnatale), ordinul de plată, foaia de vărsământ bancar, dispoziţiile de plată în numerar. Documentele de încasări şi plăţi în numerar sunt supuse verificării şi aprobării controlului financiar-preventiv, înainte de efectuarea operaţie. Numerarul şi alte valori care se găsesc în casierie se verifică inopinant, cel puţin o dată pe lună de conducătorul compartimentului financiar-contabilitate sau înlocuitorul acestuia. Evidenţa operativă a numerarului din casierie se ţine cu ajutorul registrului de casă, document ce se întocmeşte zilnic de casier, în două exemplare, pe baza documentelor de încasări şi plăţi.

Un exemplar al registrului de casă, împreună cu documentele justificative, este depus zilnic, sau cel târziu a doua zi, compartimentului financiar-contabil care îl verifică privind corectitudinea întocmirii.

Cea mai mare parte a disponibilităţilor băneşti este păstrată la unităţi bancare unde agenţii economici îşi deschid cont. În vederea deschiderii contului de disponibilităţi, societăţile comerciale depun la bancă o cerere tip însoţită de următoarele documente:

- actul legal de constituire (hotărârea guvernului, decizia administraţiei locale, hotărârea instanţei judecătoreşti);

- dovada înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului şi la organele fiscale teritoriale;

- extras din actul (proces verbal al Consiliului de Administraţie) care confirmă dreptul conducerii unităţii sau reprezentanţilor de a dispune de conturi;

- fişa cu specimene de semnături ale persoanelor autorizate să dispună de conturi.

Zilnic, unitatea bancară eliberează agentului economic, în calitatea sa de client, extrasul de cont, document ce evidenţiază încasările şi plăţile ce au avut loc în ziua precedentă (când au loc operaţiuni zilnic).

De asemenea, extrasul de cont este însoţit de toate documentele ce au stat la baza încasărilor şi a plăţilor. Totalitatea operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de orice agent economic poartă denumirea de relaţii de decontare. În cadrul acestora, ponderea o deţin decontările fără numerar. Acestea constau în virarea unei sume datorate de cumpărător sau alt plătitor către un furnizor sau beneficiar, adică trecerea sumei din contul debitorului în contul creditorului prin intermediul unităţilor bancare. Relaţiile de decontare sunt realizate de unităţile bancare prin virament doar scriptic, fără ca banii să intervină în sens fizic, însă pe baza consimţământului unităţii plătitoare.

Cea mai utilizată formă de decontare şi în acelaşi timp cea mai răspândită, are la bază acordul plătitorului şi se realizează printr-o serie de instrumente. În ultima perioadă, B.N.R. şi celelalte societăţi bancare au făcut eforturi de introducere şi în România a unor instrumente de plată fără numerar, adaptate atât standardelor internaţionale cât şi stadiului actual de dezvoltare a sistemului de plăţi. Aceste eforturi au fost concretizate în actualizarea cadrului legislativ pentru:

- cec, cambie, bilet la ordin, ordin de plată.

-

Aceste reglementări asigură baza legală necesară derulării în bune condiţii a operaţiunilor de plăţi efectuate cu ajutorul respectivelor instrumente.

1. Cecul, în afara numerarului şi cărţilor de credit, este cel mai folosit instrument pentru efectuarea plăţilor. Este definit ca o instrucţiune scrisă dată unei bănci de a plăti cuiva valoarea menţionată în acea instrucţiune. Cecul este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi. Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operaţiuni de încasări, sau prin acordarea unui credit bancar. Cecul este un instrument de plată care pune în legătură, în procesul creării sale, trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec, fac toate operaţiile legate de acest instrument în nume propriu: trăgătorul (cumpărătorul) emite cecul, posesorul legitim (furnizorul) îl încasează, iar trasul (banca) îl plăteşte.

Pentru ca trăgătorul să poată emite cecuri, banca îi eliberează acestuia, formulare de cecuri în alb, dacă acesta deţine un disponibil corespunzător în cont. Posesorul carnetului de cecuri completează formularul, îl semnează şi îl predă beneficiarului care, la rândul său, îl va prezenta băncii sale spre încasare.

La cumpărător La furnizor

- achiziţia materiilor prime - livrare bunuri

% = 401 411 = %

301 701

4426 4427

711 = 345