Contabilitate internațională

Pentru a putea înţelege contextul mondial în care acţionează contabilitatea este necesară clarificarea conceptelor fundamentale care stau la baza ei.

Ca atare,se impune pentru început o clarificare a interdependenţei dintre termenii de:

Internaţionalizarea constă nu doar în dobândirea caracterului internaţional,ci şi în dobândirea mijloacelor necesare adaptării diverselor produse şi servicii la situaţiile specifice ale altor naţiuni şi sau culturi.

Regionalizarea presupune liberalizare,dar spre deosebire de globalizare,aceasta este limitată geografic doar la statele membre.La prima vedere,regionalizarea ar putea fi considerată un obstacol în calea globalizării,dar este doar o variantă a acesteia.

Globalizarea reprezintă o interdependenţă economică în expansiune între ţările de pe glob datorată volumului ridicat şi variat al tranzacţiilor transnaţionale ,fluxurile internaţionale de capital şi răspândirii rapide a tehnologiei( Streeten P.,2001).

Pe baza analizei celor trei surse de dezvoltare enumerate mai sus,a fost posibilă o ierarhizare a fazelor globalizării(World Bank,2002).Primul-comerţul internaţional-este măsurat ca pondere în venitul mondial.Al doilea factor-fluxurile de capital-este aproximat prin ponderea stocurilor de capital străin în ţările dezvoltate raportate la produsul lor intern brut (PIB).Iar ultimul factor este considerat doar ca numar de imigranţi la nivelul Statelor Unite.

Studiul(World bank,2002) concluzionează: deoarece până în anul 1870,nivelele acestor indicatori au fost insesizabile ,ierarhizarea trebuie să fie ulterioară acestei date şi să includă următoarele faze:

1870-1914-etapă în care globalizarea se datoreză suprapunerii unor condiţii prielnice ale mediului economic ,precum reducerea costurile de transport şi diminuarea barierelor tarifare.