Contabilitatea Cheltuielilor, Veniturilor și Rezultatelor la SC Autotrans SA Adjud

INTRODUCERE ÎN LUMEA CONTABILITĂŢII

În antichitate s-a folosit contabilitatea pentru a ţine evidenţa vânatului. La Muzeul de Antichităţi Naţionale din Saint Germain-en-laye sunt oase încrustate, cu o vechime de 20-30mii anii, considerate de istorici ca fiind folosite pentru ţinerea unei „contabilităţii a vânatului”. Însă atestarea contabilităţii ca teorie este cunoscută la sfârşitul evului mediu, ca urmare a existenţei în epocă a seniorilor, a organizaţiilor religioase ce erau importante puteri economice.

În 1494 călugărul franciscan Fra Luca Borgo, pe numele său adevărat Luca Pacioli, publică prima opera tipărită care tratează contabilitatea –„Summa di Aritmetica, Geometria, Proporzioni et Proporzionolita”, cu un capitol dedicat contabilităţii numit „Traetatus particularis de computis et scripturis1 „. În această lucrare este scrisă de fapt metoda contabilităţii: partida dublă. El defineşte contabilitatea ca evidenţiind „tot ce aparţine negustorului, avere mobilă şi imobilă, precum şi afacerile sale mari şi mărunte, în ordinea în care au avut loc”.

Ca urmare a dezvoltării economice ce a avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a apărut necesitatea pentru asociaţi să cunoască situaţia economică a societăţilor; astfel, marile întreprinderi au recurs la analiza patrimoniului în mod periodic, cu ajutorul bilanţului ţi a contului de rezultate. Tot de atunci marile întreprinderi au început să calculeze costul producţiei şi rezultatul analitic, în vederea stabilirii unor preţuri cât mai reale.

De-a lungul timpului, contabilitatea a fost definită de unii autori ca o ştiinţă, iar de către alţii, ca o tehnică de înregistrare.

Contabilitatea, ca ştiinţă este definită printr-un sistem de principii şi cunoştinţe, iar metodă sau tehnică printr-un ansamblu de procedee şi instrumente cu ajutorul

cărora explică, informează, observă şi înregistrează resursele economice ale societăţii, separate ca entităţi patrimoniale.

Obiectul de studiu al contabilităţii este patrimoniul. Patrimoniul este definit prin mai multe teorii. Teoria juridică defineşte patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut economic ale unui subiect de drepturi şi obligaţii; teoria economică apreciază patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut economic ale unui subiect de drepturi şi obligaţii; teoria economică apreciază patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor exprimate în bani, inclusiv rezultatele ţinerii lor, ce aparţin unei persoane fizice sau juridice şi teoria economică-juridică defineşte patrimoniul ca fiind un complex de drepturi şi obligaţii exprimate valoric.

Contabilitatea se delimitează ca: „disciplină funcţională specializată în reprezentarea şi gestiunea patrimoniului şi a afacerilor legate de patrimoniu, care se ocupă cu evidenţa, calculul, analiza şi controlul valorilor economice grupate patrimonial şi exprimate în etalon bănesc”

Ca ştiinţă a evidenţei, contabilitatea oferă o teorie şi metodă proprie vizând înregistrarea într-o anumită ordine, pe baza unor principii normative a circuitului valorilor economice separate patrimonial, într-o anumită perioadă de gestiune.

Ca ştiinţă a calcului economic, contabilitatea măsoară şi determină costurile ocazionate de activităţile economice şi determină rezultatele obţinute ca urmare a consumurilor de resurse economice.

Prin analiză sunt interpretate raporturile de schimb dintre valorile economice ale patrimoniului, precum şi evoluţia situaţiei economice şi financiare ale acestuia.

Controlul are ca surse principale de informare datele cuprinse în evidenţa contabilă, acesta asigură în principal păstrarea integrităţii patrimoniale şi utilizarea rentabilă a valorilor economice dintr-un patrimoniu.

Obiectul contabilităţii constă în evidenţa, calculul, analiza şi controlul raporturilor de schimb dintre alocarea şi finanţare, destinaţie şi provenienţa, utilizările şi resursele valorilor economice separate patrimonial, cu determinarea situaţiei nete şi a celei financiare, precum şi a rezultatelor obţinute.