Contabilitatea Mijloacelor Fixe

Cap. 1

Contabilitatea mijloacelor fixe

Structura imobilizarilor corporale

Imobilizarile sunt bunurile si valorile de folosinta îndelungata caracterizate prin urmatoarele însusiri:

perioada lor de utilizare este, de regula, mai mare de 1 an;

nu se consuma si nu se înlocuiesc la prima utilizare;

nu-si schimba forma pe parcursul utilizarii acestora;

nu sunt destinate comercializarii;

În functie de natura lor, activele imobilizate se clasifica astfel:

- imobilizari corporale;

- imobilizari necorporale;

- imobilizari financiare.

Evaluarea si reevaluarea imobilizarilor

Valoarea de intrare sau contabila

Se determina în functie de modul de dobândire, astfel:

imobilizarile procurate cu titlu oneros se evalueaza la cost de achizitie;

imobilizarile obtinute din productie proprie se evalueaza la cost de productie;

imobilizarile aduse ca aport la capitalul social sau primite gratuit se evalueaza la valoarea de aport, respectiv, la valoarea de utilitate, care sunt date de pretul pietei, de utilitate, de starea si amplasarea acestora.

B. Valoarea de inventar

Evaluarea imobilizarilor de inventariere se face la valoarea actuala sau la valoarea de utilitate. Pentru imobilizarile amortizabile si pentru cele pentru care s-au constituit provizioane, valoarea de inventar este data de valoarea neta contabila, care se calculeaza prin deducerea din valoarea contabila a amortizarilor si provizioanelor constituite.

C Valoarea bilantiera

La închiderea exercitiului se comnpara valoarea de intrare (contabila) cu valoarea actuala stabilita cu ocazia inventarierii. În urma acestei comparatii rezulta doua situatii:

- când valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabila se obtine un plus de valoare, care, potrivit principiului prudentei, nu se înregistreaza în contabilitate;

- când valoarea de inventar este mai mica decât valoarea contabila se obtine un minus de valoare, care se înregistreaza în contabilitate astfel:

sub forma amortizarii, când deprecierea este ireversibila;

prin constituirea unui provizion, când deprecierea este reversibila;

În contabilitatea curenta, imobilizarile se înregistreaza la valoarea contabila, iar în situatiile financiare, la valoarea neta contabila.

D. Valoarea reziduala

Valoarea reziduala reprezinta valoarea neta pe care o întreprindere estimeaza sa o obtina prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare, dupa deducerea cheltuielilor aferente cedarii. În cazul casarii, valoarea reziduala reprezinta diferenta dintre valoarea materialelor si pieselor recuperate si cheltuielile efectuate în vederea dezmembrarii.

E. Reevaluarea

Reevaluarea reprezinta înlocuirea valorii de intrare cu valoarea actuala, care se stabileste în functie de rata inflatiei comunicata de Comisia Nationala pentru Statistica. Reevaluarea imobilizarilor corporale se face numai pe baza unor dispozitii legale. Comisia de inventariere va compara diferentele din reevaluare obtinute din calcul cu valoarea de utilitate sau de piata ale imobilizarilor reevaluate, iar în cazul în care se constata supraevaluari sau subevaluari, acestea se vor ajusta în plus sau minus. Plusvaloarea care rezulta din compararea valorii actuale cu valoarea de intrare reprezinta diferentele din reevaluare, care se înregistreaza în contabilitate la capitaluri proprii, întrucât reevaluarea duce la o crestere efectiva a patrimoniului.

Contabilitatea mijloacelor fixe

Structura mijloacelor fixe

Imobilizarile corporale, denumite si imobilizari materiale sau active fixe tangibile, cuprind bunurile materiale de folosinta îndelungata, având urmatoarea structura:

- terenuri;

- amenajari de terenuri;

- constructii;

- masini, utilaje si instalatii de lucru;

- aparate si instalatii de masurare, control si reglare;

- mijloace de transport;

- animale si plantatii;

- mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale etc.