Contabilitatea Operațiunilor de Leasing

Cadrul conceptual privind operaţiunile de leasing pag 3

Clasificarea leasingului pag 3

Operaţiunile de leasing în viziunea Standardelor Internaţionale de contabilitate pag 6

Contractul de leasing pag 7

Cadrul conceptual privind operaţiunile de leasing

Conform prof. Alexandru Puiu, „leasingul este o tehnică de afaceri economice, anume de comerţ şi de finanţare cu bunuri mobiliare şi imobiliare, care are la bază un contract de locaţie acordat de către societăţi financiare specializate în aceste operaţiuni, de instituţii financiare sau direct de producători, unor întreprinderi sau persoane fizice, la expirarea contractului de locaţie utilizatorul având dreptul la tripla opţiune: să cumpere produsul la valoarea reziduală, să prelungească contractul de leasing, să înceteze operaţiunea.

Leasingul prezintă câteva caracteristici faţă de alte operaţiuni economice:

- disocierea dreptului de proprietate de cel de posesiune;

- riscul nu este unul de producţie, ci de proprietate de bunuri;

- societatea de leasing care îşi păstrează dreptul de proprietate, sprijină activitatea utilizatorului (service, întreţinere, reparaţii);

- societăţile de leasing exercită o influenţă deosebită asupra pieţei.

Leasingul prezintă avantaje, limite şi riscuri pentru furnizor cât şi pentru client.

Avantaje pentru client:

- operaţiunile de leasing pot fi contractate pe termen limitat, produsul poate fi înlocuit în termenul de valabilitate a contractului, contracarând astfel eventual uzură morală la care ar fi supus un eventual bun cumpărat;

- plata se realizează în rate, economisind în faza iniţială capitalul propriu;

şi obligaţiile aferente nu apar în acesta;

- chiria poate fi considerată o cheltuială şi nu o investiţie;

- mărimea constantă a chiriei.

Avantaje pentru furnizor:

- contribuie la creşterea veniturilor, permiţând extinderea formelor tradiţionale de comerţ şi finanţare;

- se atrag noi clienţi care nu pot plăti întregul preţ;

- rata profitului este mai ridicată decât în vânzările tradiţionale;

- obţinerea de câştiguri suplimentare din vânzarea sau închirierea bunurilor care au fost restituite după expirarea contractului;

- bilanţul nu este afectat d datorii.

Clasificarea leasingului

Leasingul se poate clasifica:

- în funcţie de poziţia furnizorului în contractul de leasing;

- în funcţie de conţinutul razei de leasing;

- în funcţie de conţinutul ratelor percepute;

- în funcţie de particularităţile tehnicii de realizare.

În funcţie de poziţia furnizorului în contractul de leasing, leasingul poate fi:

- leasing direct, care se realizează prin încheierea contractului între producătorul exportator şi utilizatorul bunului, finanţarea fiind asigurată de furnizor;

- leasing indirect, care presupune existenţa societăţilor de leasing, care preiau funcţia de creditare, prestare de servicii şi asumarea riscurilor ce decurg din aceste operaţiuni.

În funcţie de conţinutul ratei de leasing, leasingul poate fi:

- leasing financiar care presupune, în principiu, ca în perioada de închiriere de bază (prima închiriere) să se realizeze întregul preţ al obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare, precum ş8, eventual, un beneficiu.

Contractul de leasing financiar se încheie, de regulă, pe perioada de bază, care este mai scurtă decât durata de folosinţă a bunului închiriat şi nu poate fi reziliat de niciuna dintre părţi, iar riscurile sunt transferate asupra clientului.

Leasingul financiar poate fi:

- cu plata integrală: ratele sunt astfel calculate încât, după încheierea perioadei de bază, furnizorul îşi acoperă cheltuielile de producţie şi desfacere, alte cheltuieli suplimentare, realizează o dobândă pentru capitalul împrumutat plus un beneficiu;

- cu plata parţială: la sfârşitul perioadei de închiriere se determină valoarea reziduală a bunului folosit, pe care o va suporta utilizatorul dacă doreşte să devină proprietarul bunului.

În funcţie de conţinutul ratelor percepute, leasingul poate fi:

- leasing brut, care cuprinde în ratele sale, pe lângă preţul de vânzare al bunului şi cheltuielile de întreţinere, service, reparaţii;

- leasing net, care cuprinde în ratele sale numai „preţul de export” al obiectului închiriat.

În funcţie de particularităţile tehnicii de realizare, leasingul poate fi:

- leasing – back care cuprinde operaţiunile prin care proprietarul, având nevoie urgentă de fonduri băneşti, îşi vinde întreprinderea unei societăţi de leasing şi apoi o închiriază printr-un contract obişnuit. După expirarea perioadei iniţiale, în timpul căreia societatea de leasing reintră în posesia fondurilor investite şi realizează un profit, proprietarul are dreptul de răscumpărare la un preţ dinainte stabilit;

- time – sharing, presupune sistemul închirierilor în timpi partajaţi, simultan de către mai multe întreprinderi. Această formă se utilizează în special cu bunurile care au un cost foarte ridicat;