Contabilitatea și Fiscalitatea Impozitelor și Taxelor

Impozitele şi taxele aplicate în orice orânduire sau etapă au constituit sursa veniturilor oricărui stat. Evoluţia fiscală din fiecare ţară ne demonstrează că modificarea categoriilor de impozite şi taxe, cuantumul acestora, au o importanţă deosebită pentru asigurarea resurselor bugetare, ponderea fiecarui impozit şi a fiecărei taxe în totalul veniturilor statului reprezentând punctul de plecare al tuturor politicilor fiscale.

După o tratare a impozitului pe profit şi a taxei pe valoarea adaugată prin prisma relaţiei contabilitate-fiscalitate, în incercarea găsirii soluţiilor de armonizare a interesului contabil cu cel fiscal, considerăm de mare importanţă pentru aceeaşi relaţie prezentarea şi altor impozite şi taxe, fie ele directe sau indirecte.

Astfel în actuala perioadă, impozitul pe salarii, care a constituit până nu de mult o sursa importantă a veniturilor bugetare, prin introducerea impozitării venitului global capătă o nouă dimensiune. Veniturile din salarii reprezintă o componentă a veniturilor supuse impunerii, realizate de persoanele fizice rezidente sau nerezidente în România. În noile condiţii impuse de legislaţia în vigoare, întreprinderea (angajatorul) are un rol important în degajarea informaţiilor privind impozitarea salariilor angajaţilor săi, dar şi de asigurarea anumitor responsabilităţi legate de aceasta.

Pe de altă parte, tratând impozitele indirecte ale statului nu putem ignora rolul şi importanţa pe care o au pentru gestiunea fiscală a întreprinderii impozitele sau taxele pentru consumator şi, de asemenea, taxele vamale.

Utilizatorii de informaţii fie ei interni sau externi întreprinderii, sunt interesaţi de nivelul accizelor ca taxe pentru consumator şi în acelaşi timp de eforturile financiare pe care trebuie să le facă în cazul impozitelor, în mod deosebit. Dar în ecuaţia cunoaşterii, considerăm că cea mai interesată în dimensionarea unor astfel de impozite şi taxe este însăşi întreprinderea, producătoare sau importatoare, care are de suportat o serioasă presiune fiscală şi care condiţionează de cele mai multe ori rentabilitatea sa, stabilitatea sa financiară.

De aceea, în tratarea problemei armonizării dintre contabilitate şi fiscalitate privind impozitele indirecte nu se pune problema maximului sau minimului fiscal de realizat, ci a echitătii, nediscriminării şi în mod deosebit a neutralităţii lor. Gestiunea fiscală a întreprinderii ne va spune dacă un impozit sau altul se înscrie pe linia neutralităţii, stimulând realizarea unei activităţi eficiente sau inhibând agentul economic ce activează într-o ramură sau alta a economiei naţionale.

Accizele sunt taxe de consumaţie pe produs. Ele sunt cuprinse în preţul de vânzare al produselor şi stabilite pentru o anumită gamă a acestora, datorate bugetului de stat atât pentru bunuri produse în ţara cât şi pentru cele din import.

Produsele pentru care se datorează accize sunt:

a) alcoolul brut, alcoolul etilic rafinat, băuturi alcoolice şi orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conţin alcool etilic;

b) produse din tutun;

c) produse petroliere;

d) alte produse şi grupe de produse;

În categoria altor produse au fost incluse în mod deosebit cele din import vizând autoturisme, aparatura electronică, altele.

Important pentru gestiunea fiscală a întreprinderii este modul de abordare a bazei de impozitare, care trebuie să fie tratate separat pentru cele patru mari grupe de produse, asa cum sunt reglementate ele juridic prin actele normative în vigoare.

Pentru determinarea accizelor datorate la bugetul de stat, trebuie să fie avute în vedere şi scutirile prevăzute de reglementarea juridică. Un element important în contabiliatea şi fiscalitatea accizelor îl constituie momentul datorării lor, care este stabilit conform legii ca fiind:

a) data efectuării livrării – pentru produsele petroliere din producţia internă;

b) data efectuării livrării băuturilor alcoolice, pentru alcoolul etilic rafinat utilizat ca materie primă în obţinerea acestora – în cazul unităţilor care deţin atât secţii de producere a alcoolului etilic rafinat, cât şi secţii de producere a băuturilor alcoolice;

c) data înregistrării declaraţiei vamale de import – pentru importuri;

d) data cumpărării – pentru agenţii economici achizitori;

e) data vânzării bunurilor – pentru produsele provenite de la persoane fizice şi pentru cele amanetate şi devenite proprietatea caselor de amanet.