Contabilitatea Veniturilor Financiare și Extraordinare

CAPITOLUL I

FUNDAMENTAREA SUB ASPECT

TEORETIC A LUCRĂRII

1.1.Definirea, înregistrarea şi recunoaşterea

veniturilor entităţilor

Performanţa întreprinderii reflectă capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar, prin utilizarea resurselor existente, precum şi gradul de eficienţă în utilizarea de noi resurse.

Capacitatea de a genera fluxuri de numerar viitoare presupune ca întreprinderea să înregistreze venituri din activitatea desfăşurată. Veniturile constituie elemente legate direct de evaluarea performanţelor întreprinderii.

Gradul de eficienţă în utilizarea resurselor se exprimă cu ajutorul profitului ( atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile) respectiv a pierderii ( atunci când veniturile sunt inferioare cheltuielilor).

Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrări sau creşteri ale activelor, ori descreşterile ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decîtcele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.

Veniturile sunt reprezentate de sumele sau valorile încasate sau de încasat ca urmare a livrărilor de bunuri, executărilor de lucrări, prestărilor de servicii şi a câştigurilor din orice surse.

În categoria veniturilor se încadrează şi producţia stocată, producţia de imobilizări, vânzarea de active, anularea de provizioane şi alte avantaje pe care firma a consimţit să le primească în baza unor prevederi legale sau contractuale.

Veniturile unei activităţi economice apar sub diverse denumiri, cum ar fi cele din vânzarea produselor finite, din vânzarea mărfurilor, ori din dividende sau chirii, pe când câstigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice şi deci, nu diferă ca natură de venituri. Ele pot apărea în urma ieşirii activelor imobilizate, ori celor rezultate din reevaluarea titlurilor de plasament.

Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o persoană juridică ca parte integrantă a obiectului său de activitate precum şi activităţile conexe ale acestora.

Înregistrarea în contabilitate a veniturilor presupune următoarele momente:

- producţia corespunde obţinerii bunurilor, lucrărilor, serviciilor sau realizării activităţii pentru care a avut loc consumul de resurse

- facturarea constituie momentul în care are loc transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător şi se naşte dreptul de creanţă al furnizorului asupra clientului

- încasarea reprezintă momentul realizării efective a producţiei în care bunul sau serviciul facturat se transformă în numerar prin decontarea de cărte client a contravalorii bunului sau serviciului în favoarea furnizorului sau prestatorului

- încorporarea, reprezintă momentul strict contabil în care veniturile evidenţiate în conturile corespunzătoare, după natura acestora, sunt decontate asupra rezultatului financiar al perioadei de gestiune.

Recunoaşterea veniturilor, în contul de profit şi pierdere are loc atunci când a avut loc o creştere a beneficiilor economice viitoare aferente creşterii unui activ sau diminuării unei datorii, modificare care poate fi evaluată în mod credibil.

Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu creşterea creşterii activelor sau a reducerii datoriilor

1.2.Clasificarea veniturilor

Complexitatea activităţilor, evenimentelor şi tranzacţiilor ce determină evidenţierea utilizări de resurse sau generare de fluxuri viitoare de numerar în contabilitate impune clasificarea veniturilor după mai multe criterii.

Dacă se are în vedere momentul formării, veniturile pot fi:

- venituri constatate în momentul încasării lor, se înregistrează în corespondenţă cu conturile de trezorerie

- venituri angajate în prezent, dar a căror încasare va avea loc în perioada următoare, se înregistrează în corespondenţă cu conturile de terţi (creanţe)

- venituri contabile, cum sunt cele din provizioanele şi ajustările calculate din punct de vedere contabil fără a angaja o creanţă sau o încasare

Cel mai reprezentativ criteriu de grupare a veniturilor este pe feluri după natură sau destinaţie.

În funcţie de natură, veniturile se împart în:

a) venituri din activitatea de exploatare, reprezentate prin activităţile principale şi conexe generatoare de beneficii economice cum sunt:

- venituri aferente cifrei de afeceri: venituri din vânzarea produselor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, studii, cercetări, redevenţe şi chirii, din vânzarea mărfurilor şi a altor activităţi curente

- venituri din variaţia stocurilor (producţia stocată), reprezentând variaţia în plus sau în minus între valoarea la cost de producţie efectiv a stocului de produse şi valoarea producţiei în curs, fără a ţine seama de provizioanele pentru deprecieri constituite

- venituri din producţia de imobilizări, reprezentând valoarea lucrărilor de natura imobilizărilor realizate din producţie proprie

- venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile primite pentru acoperirea diferenţelor de preţ, precum acoperirea pierderilor precum şi alte subvenţii de care beneficiază unitatea

- venituri din despăgubiri, penalităţi, amenzi, donaţii primite şi alte venituri din exploatare