Deciziile de Investiții

1. Definirea investiţiilor

Investiţiile pot fi definite în funcţie de cele două sensuri ale acestei noţiuni în sens larg, respectiv în sens restrâns.

În sens larg, investiţiile reprezintă totalitatea cheltuielilor sau alocărilor de fonduri de la care se aşteaptă obţinerea de venituri viitoare. Cu alte cuvinte, investiţiile reflectă plasamentul de mijloace băneşti atât în imobilizări pe termen lung de natură corporală, necorporală şi în participaţiuni, cât şi în imobilizări pe termen scurt.

În sens restrâns, investiţiile sunt cheltuielile angajate pentru obţinerea de active fixe (construirea, reconstruirea, lărgirea, modernizarea şi achiziţionarea de active fizice de natura maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, clădirilor, mijloacelor de transport şi a altor instrumente de muncă). Sunt considerate investiţii şi cheltuielile cu lucrările de proiectare, prospecţiunile şi explorările geologice, precum şi cele legate de pregătirea personalului ce va lucra la obiectivele de investiţie.

De asemenea, după opiniile mai multor autori de specialitate, investiţiile pot fi definite din mai multe puncte de vedere.

Astfel, în viziune economică, investiţiile au în vedere constituirea capitalului fix (a factorilor de producţie şi de comercializare), ce contribuie la creşterea potenţialului economic al întreprinderii şi la funcţionarea acesteia pe mai multe cicluri de exploatare succesive.

Din punct de vedere financiar, investiţia reprezintă schimbarea unei sume de bani prezentă şi certă pentru achiziţionarea sau obţinerea unor active fixe, în speranţa obţinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile, din exploatarea acestora. Investiţiile sunt rezultatul angajării de cheltuieli în active imobilizate în vederea obţinerii unor fluxuri de încasări, eşalonat în timp, din exploatarea acestora.

În sens contabil, investiţiile sunt alocările de sume (trezorerii disponibile) pentru procurarea sau producerea de active fixe (terenuri, clădiri, echipamente, patente, etc.) care vor genera fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli din exploatare.

Psihologic, investiţia are în vedere intenţia individului sau firmei care investeşte ceea ce duce la decalarea consumului în timp. Astfel, cel care investeşte, investitorul, îşi asumă nişte riscuri atunci când acceptă schimbul unor satisfacţii certe şi imediate, în speranţa obţinerii unor satisfacţii viitoare superioare, dar incerte.

Indiferent de modul de definire al investiţiilor, acestea prezintă următoarele caracteristici specifice:

-cu ocazia desfăşurării unei investiţii se produce o transformare a valorii din forma bănească în forme materiale diverse care au durate de viaţă economică îndelungate;

-prin procesele de valorificare care urmează se speră obţinerea unei valori suplimentare concretizată într-un surplus monetar;

-operaţiunile de constituire a activelor imobilizate şi cele de valorificare implică numeroase riscuri care dau caracter aleatoriu rezultatelor;

-pe durata desfăşurării investiţiei are loc o imobilizare de mijloace financiare al cărei cost trebuie acoperit în viitor de rezultatele nete sperate.

2. Clasificarea investiţiilor

Există mai multe criterii de clasificare a investiţiilor.

1) După natura lor, investiţiile sunt:

-materiale, realizate în scopul creării sau achiziţionării de active pentru menţinerea sau creşterea potenţialului productiv;

-imateriale, realizate în domeniul cercetării, formării personalului, pentru reclamă şi publicitate, sau programele informatice;

-financiare, reprezentate de participaţiuni la capitalul social al altor întreprinderi;

2) După politica generală a întreprinderii se pot distinge două categorii de investiţii:

-investiţii interne, ce constau în alocarea de capital pentru achiziţionarea de active pentru dezvoltarea şi perfecţionarea aparatului productiv şi de distribuţie de bunuri şi servicii al întreprinderii;

-investiţii externe, reprezentate de participarea la formarea capitalurilor altor societăţi comerciale;

3) După destinaţie:

-productive, destinate activităţii de exploatare a întreprinderii;

-neproductive, destinate construirii de obiective social-culturale, sportive, clădiri administrative, etc.;

4)După riscul pe care îl implică pentru întreprindere, investiţiile se clasifică în:

-investiţii de înlocuire a echipamentului complet uzat, de modernizare a echipamentului existent în funcţiune, de dezvoltare a unor secţii, uzine, fabrici noi etc.;

-investiţii de extindere ( expansiune) a întreprinderii, pentru dezvoltarea acesteia: lansarea de noi produse, investiţii pentru creşterea capacităţii de producţie, achiziţii de societăţi mai mici, care posedă capacităţi de producţie necesare expansiunii întreprinderii, etc.;

investiţii strategice, precum investiţii în cercetare şi dezvoltare privind un sector sau anumite produse crearea de noi filiale în ţară sau în străinătate, fuzionarea cu o altă societate, etc.;

investiţii sociale, care au ca scop ameliorarea condiţiilor de muncă ale angajaţilor;

5) Din perspectivă monetară, a intrărilor şi ieşirilor de trezorerie, se disting următoarele tipuri de investiţii:

-investiţii realizate printr-o singură cheltuială iniţială şi o singură încasare la încheierea duratei investiţiei (investiţii în construcţii, agricultură, investiţii financiare);

-investiţii care solicită o singură cheltuială a capitalurilor iniţiale şi încasări eşalonate pe durata investiţiei (investiţii în echipamente industriale);

-investiţii care reclamă o cheltuire eşalonată a capitalurilor iniţiale şi care degajă o singură încasare la sfârşitul duratei investiţiei (construirea unor ansambluri industriale şi predarea lor „la cheie”);

-investiţii caracterizate prin intrări şi ieşiri eşalonate de trezorerie pe durata de viaţă a investiţiei (din această categorie fac parte majoritatea investiţiilor industriale);

6) După legătura cu obiectul principal construit, investiţiile se pot clasifica în :

-investiţii de bază (directe), precum obiectele şi dotările care asigură exploatarea normală a proiectului de investiţii;

-investiţii colaterale (anexe), care cuprind cheltuielile pentru realizarea unor lucrări legate teritorial şi funcţional de obiectul investiţiei directe: reţele de alimentare, căi de acces, racorduri la utilităţi, etc.;

-investiţii conexe, realizate în alte întreprinderi sau sectoare ca efect al efectuării investiţiei de bază;

7) După sursele de finanţare a proiectelor de investiţie, sunt:

-investiţii finanţate din surse proprii;

-investiţii finanţate din surse împrumutate;

-investiţii finanţate din fonduri de la bugetul statului;

3. Decizia de investiţii, definire şi caracteristici

Decizia de investiţii este acţiunea responsabilă prin care investitorul stabileşte realizarea unui obiectiv economic sau social. După acest moment, investitorul îşi asigură fondurile necesare şi deschide finanţarea proiectului de investiţii. Decizia se fundamentează pe rezultatele calculelor economice din studiul de fezabilitate întocmit în prealabil pentru proiectul analizat. În afara criteriilor economice la luarea deciziei de investiţii se poate ţine seama şi de criterii sociale, politice, strategice etc. Decizia de investiţii prezintă particularităţi evidente în raport cu alte categorii de decizii, care decurg din natura activităţii de investiţii. În cadrul organizaţiilor investiţiile au anumite caracteristici:

-unicitatea obiectivelor de investiţii;

-forţa de muncă se deplasează continuu de la un obiectiv la altul;

-la edificarea unui obiectiv de investiţii participă un nu¬măr mare de executanţi;

-activitatea de investiţii se desfăşoară în cadrul mai multor etape ce se deose¬besc prin conţinutul lucră¬rilor, iar executanţii sunt diferiţi.