Decontări în numerar și prin conturile curente

Capitolul I

Aspecte legislative

1.1. Problematica decontărilor în accepţiunea legislaţiei în vigoare

Contabilitatea trezoreriei are ca obiect evidenţa existenţei şi mişcării titlurilor de plasament, disponibilităţilor din conturi la bănci, disponibilităţi din casă, creditelor bancare pe termen scurt şi a altor valori de trezorerie.

Operaţiunile în numerar sunt legate de disponibilităţile din casă.

Operaţiunile fără numerar se referă la: conturile la bănci, acreditive şi avansuri de trezorerie.

Disponibilitaţile de casă se ţin separat cele păstrate în lei, faţă de cele în devize. Evidenţa operativă a acestor valori se ţine în registrul de casă. Disponibilităţile în devize se înregistrează în contabilitate la cursul zilei.

Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor financiare în lei sau în devize se efectuează cu respectarea Regulamentului operaţiilor de casă şi a normelor stabilite de Banca Naţională a României.

Conturile la bănci cuprind:

- valorile de încasat (cecuri şi efecte comerciale depuse la bănci);

- disponibilităţile în lei şi în devize;

- carnete de cecuri cu limită de sumă;

- credite bancare pe termen scurt;

- dobânzi aferente disponibilităţilor.

Conturile bancare se evidenţiază analitic pe fiecare bancă în parte.

Dobânzile de încasat se înregistrează la venituri financiare, iar cele de plătit la cheltuieli financiare.

Disponibilităţile băneşti din conturile bancare pot funcţiona la vedere sau la termen. În situaţia în care încasările sunt mai mari decât plăţile, soldul contului reprezintă disponibilităţile băneşti iar dacă încasările sunt mai mici decăt plăţile, soldul exprimă creditele acordate de către bancă.

Acreditivele reprezintă disponibilităţi băneşti acordate ale unitaţii, aflate într-un cont bancar, la dispoziţia unui terţ, de regulă furnizor, şi destinate plăţii acestuia pe măsura îndeplinirii condiţiilor aferente acreditivului (livrării mărfurilor, executării de lucrări, prestării serviciilor). Acreditivele se pot deschide în lei sau în devize.

Avansurile de trezorerie reprezintă sumele băneşti acordate cu anticipaţie unor furnizori prestatori de servicii sau executanţi de lucrări pentru a înlesni achitarea cu grad sporit de certitudine şi în timp mai scurt a lucrărilor executate în cadrul prevederilor contractuale.

Avansurile de trezorerie se pot acorda în numerar salariaţilor delegaţi să efectueze plăti în favoarea întreprinderii.

Creditele pe termen scurt sunt acordate de bancă în lei sau în devize sub formă de împrumut pe termen scurt (între 1 şi 5 ani). Rata dobânzii pentru aceste împrumuturi se stabileşte la fiecare prelungire a duratei creditului, ţinându-se cont de evoluţia dobânzii pe pieţele financiare, asfel încât plasamentele de acest gen să fie aducatoare de profit mai mare decât cel realizat prin depunerea capitalului la bancă.

1.2. Aria documentelor utilizate şi a instrumentelor de plată

Relaţiile între societăţile comerciale şi alte persoane fizice sau juridice dau naştere în cadrul climatului economic la obligaţii băneşti care se pot efectua, după caz, în numerar şi fără numerar.

Plata în numerar se realizează imediat, fără intermediere, prin mişcare directă a sumelor băneşti.

Documentele de încasări/plăţi în numerar folosite pentru înregistrarea operaţiunilor de casă sunt urmatoarele: chitanţa şi bonul fiscal, factura fiscală , statul de plată, borderoul documentelor achitate cu cecuri de decontare, registrul de casă.

Chitanţa serveşte ca document justificativ pentru încasarea unei sume în numerar în casieria societăţii comerciale. Ca o variantă a chitanţei este chitanţa pentru operaţii în valută.

Predarea sumelor de către casierul societăţii comerciale în cauză către casierii plătitori se consemnează în Procesul verbal de plăţi .

Împuternicirea este documentul justificativ prin care se autorizează o persoană membră a familiei sau încadrată în muncă la aceeaşi unitate pentru a încasa drepturi băneşti de la casieria întreprinderii când titularul nu se poate deplasa pentru aceasta.

Factura fiscală este un document pe baza căruia se întocmesc instrumente de plată a produselor şi a mărfurilor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Se poate folosi şi ca document de însoţire pe timpul transportului şi de recepţie-încasare în gestiunea primitorului.

Plata salariaţiilor se face prin state de plată semnate de beneficiar, iar încasarea mărfurilor vândute cu amănuntul se face prin case de marcat.

Borderoul documentelor achitate cu cecuri de decontare este utilizat ca document, împreună cu anexele, pentru sumele achitate cu cecuri de decontare, din carnetele cu şi fără limită de sumă.