Documentația - element al metodei contabilității

Introducere

Contabilitatea ca disciplină ştiinţifică se caracterizează prin existenţa unui obiect propriu de studiu, în scopul realizării acestuia, contabilitatea foloseşte - metodă proprie de cercetare.

Prin metoda contabilităţii se înţelege ansamblul de principii, procedee şi instrumente cu ajutorul cărora se realizează evidenţa, calculul, analiza şi controlul stării şi mişcării patrimoniului. Noţiunea de metodă este de origine greacă şi provine de la meto, care înseamnă succesiune, schimbare, după care hodos ce înseamnă drum. Cele două noţiuni unite în metodos formează succesiunea drumurilor.

Obiectul şl metoda contabilităţii se traduc drept – drum, care trebuie urmat pentru a ajunge la un anumit rezultat, scop, adevăr. Deci, metoda este un produs al gîndirii teoretice abstracte, desfăşurate pe parcursul cercetării existenţei şi mişcării patrimoniului în vederea cunoaşterii componenţei, conţinutului acestuia şi a fenomenelor care se produc în/sau în legătură cu acesta, între obiect şi metodă există - strînsă interdependenţă şi condiţionare.

În timp ce obiectul contabilităţii determina ce studiază contabilitatea, metoda stabileşte cum trebuie studiat obiectul. Ea este influenţată de OBIECTUL contabilităţii (se adaptează pe specificul acestuia) şi cuprinde procedee instrumente şi principii

Procedee = modalităţi de studiere a obiectului contabilităţii

Instrumentele = reprezintă mijloacele folosite pentru realizarea şi aplicarea procedeelor

Principiile = sunt reguli, norme, proceduri pentru aplicarea metodei contabilităţii

- Instrumentele sunt asociate procedeelor

- Exista legături intre procedee

- Ansamblul instrumentelor cu leg intre ele reprezintă CICLUL de prelucrare a DATELOR CONTABILE

- Exista legături intre instrumente

Metoda contabilităţii cuprinde totalitatea procedeelor şi instrumentelor folosite pentru realizarea activităţii de contabilitate cu precizarea modului de utilizare acestor procedee şi instrumente şi a legăturilor dintre ele.

Metoda contabilităţii, sintetizînd un drum de parcurs într-- investigaţie economică, se va baza pe procedee de lucru care reprezintă - manieră, un anume fel specific de a ajunge la un anumit scop. Ca în orice ştiinţă, contabilitatea, pentru a stabili propriile legi şi principii, parcurge în demersul său - serie de etape obligatorii, cum ar fi:

1. determinarea obiectului cercetat;

2. fixarea tehnicilor de observare şi înregistrare a datelor contabile;

3. prelucrarea datelor;

4. interpretarea datelor culese;

5. elaborarea concluziilor;

6. stabilirea legităţilor contabile.

Determinarea obiectului cercetat reprezintă momentul iniţial al fiecărei metode, în ceea ce priveşte contabilitatea, aceasta se confundă cu cunoaşterea caracteristicilor bunurilor economice şi a surselor lor de provenienţă, a proceselor economice şi a influenţelor reciproce dintre acestea.

Metoda contabilităţii face posibilă cuprinderea în sfera ei de cercetare a tuturor elementelor patrimoniale, în expresie bănească, privite din punct de vedere al provenienţei şi al destinaţiei.

Principiile teoretice ale contabilităţii sunt destinate realizării obiectului acesteia, demonstrîndu-se cum trebuie înregistrate procesele şi fenomenele economice, care sunt cauzele care le-au generat şi ce efecte au produs. Pentru aceasta, metoda contabilităţii utilizează - serie de procedee care permit furnizarea de informaţii cu privire la producerea şi desfăşurarea fenomenelor economice şi sociale.

Aceste procedee utilizate de către metoda contabilităţii pentru realizarea obiectului său de studiu pot fi grupate în:

Evidenţa contabilă

- procedee comune tuturor ştiinţelor;

- procedee comune şi altor ştiinţe economice;

- procedee specifice metodei contabilităţii.

Intre procedeele comune tuturor ştiinţelor pe care le foloseşte contabilitatea în reflectarea obiectului său de studiu se regăsesc: observaţia, raţionamentul, comparaţia, descompunerea, clasificarea, analiza, sinteza.

Observaţia este faza iniţială a cercetării în cazul oricărei ştiinţe. Numai printr-- observaţie atentă se pot delimita faptele şi fenomenele pe care, avînd conţinut economic şi fiind evaluabile în bani, le vom include în obiectul contabilităţii, adică le putem asocia unui patrimoniu dat, aflat în circuitul economic sau social. Observaţia se asociază cu cantitatea, calitatea şi valoarea.

Raţionamentul se aplică de metoda contabilităţii pentru ca pe bază de judecăţi logice, obţinute prin observare sau documentare, asupra elementelor patrimoniale să se stabilească concluzii cu valoare de generalizări. Raţionamentul face posibilă înţelegerea dublei reprezentări a patrimoniului, a influenţelor pe care le produc mişcările de valori asupra bilanţului, a stabilirii corelaţiilor în balanţa de verificare etc.

Comparaţia se foloseşte în metoda contabilităţii prin punerea în faţă a două elemente sau structuri aflate în perimetrul său de studiu în vederea fixării unor concluzii. Comparaţia este de neconceput în analiza contabilă, în luarea deciziilor etc. Comparaţia se face fie între elementele componente ale patrimoniului, între veniturile şi cheltuielile proprii, fie faţă de componentele sau structurile altor unităţi patrimoniale.

Clasificarea în contabilitate serveşte la repartizarea raţională a elementelor patrimoniale, respectiv, a bunurilor economice şi a surselor de formare a acestora. Clasificarea este posibilă în contabilitate, întrucît trăsăturile comune atrag elementele patrimoniale cu una sau mai multe trăsături identice, şi le separă pe cele cu trăsături diferite, în acest fel, este folosită împărţirea sistematică pe clase a elementelor, fenomenelor sau proceselor economice.

Analiza. Ca procedeu ştiinţific de cercetare a unui fenomen, domeniu, spaţiu de activitate etc., analiza porneşte de la studierea aprofundată a fiecărui element în parte, observînd locul, rolul şi implicaţia acesteia în cadrul ansamblului dat. În contabilitate, analiza se aplică în cele mai diferite situaţii, începînd cu înregistrarea zilnică a operaţiunilor şi terminînd cu întocmirea lucrărilor periodice.

Sinteza, ca procedeu ştiinţific de cercetare, asigură evidenţa contabilă trecerea de la particular la general. Prin ea se realizează generalizarea unor concluzii desprinse în procesul de analiză. Sinteza permite generalizarea atît la nivel microeconomic, cît şi macroeconomic, în ambele cazuri, sinteza are ca scop stabilirea politicilor economice şi financiare de urmat, privite din planuri diferite.