Elemente legate de analiza situațiilor financiare modificate

Situatiile financiare anuale au un rol esential in cadrul sistemului informational economic, fiind sursa principala de informatii pentru manageri. In acest proces managerial, situatiile financiare anuale reprezinta un instrument operativ pentru manageri si angajati, ambele categorii fiind interesate de situatia economica, de rezultatele financiare si de intreaga evolutie a respectivei companii.

Unul dintre principalele obiective in “viata” unei companii il reprezinta buna administrare a sistemului informational. In interiorul fiecarei organizatii exista un flux informational care trebuie sa fie foarte bine gestionat, astfel incat, compania sa poata face fata cererilor pietei.

Abordarea informatiei, sistemul de informatii, iata niste termeni care suna din ce in ce mai puternic in toate intreprinderile si invadeaza modelele campurilor de analiza. Gestionarea intreprinderilor a avut mereu nevoie de atentie indreptata asupra a ceea ce se intampla in exterior, de o memorare si integrare a acestor date, ca si de o producere a informaţiilor. Deci, toate deciziile pe termen scurt şi lung pentru conducerea intreprinderii necesita informatii asupra mediului exterior si asupra functionarii interne.

Situatiile financiare anuale reprezintă forma de baza in publicarea informatiei contabile, avand ca obiectiv oferirea de informatii privind poziţia financiara, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei intreprinderi utile unei game largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.

Importanta elaborarii situatiilor financiare este egala atat pentru cei care le intocmesc, cat si pentru utilizatorii informatiilor financiare. Contabilitatea produce situatii financiare care au impact asupra societatii si care modifică comportamentul indivizilor, generand mutatii sau schimbari sociale.

Rolul triplu al situatiilor financiare anuale privind utilizarea informatiilor pentru utilizatorii acestora poate fi structurat astfel:

- explicativ, cu referiri la practica afacerilor si practica contabila;

- normativ, de evaluare a gestiunii afacerii;

- previzional, care prevad cautarea de solutii la noile probleme care apar in domeniu.

Documentele de sinteza au valente informationale mari, asigurand asa cum se poate observa din tabelul urmator:

LA NIVELUL UNITATII LA NIVEL MACROECONOMIC

- analiza gestiunii afacerii;

- controlul activitatii cu identificarea in timp util a deficientelor si fenomenelor negative pentru luarea masurilor corective;

- validarea actiunilor intreprinse;

- obtinerea elementelor probante a relatiilor intreprinderii cu mediul economico-social;

- filtrarea informatiilor contabile în exteriorul intreprinderii;

- informarea previzionala a factorilor de risc. - analiza patrimoniului naţional;

- stabilirea veniturilor statului;

- elaborarea strategiilor de politica economica;

- calcularea produsului intern brut;

- previzionarea masurilor privind echilibrul monetar, echilibrul balantei de plăti, etc.

Importanta situatiilor financiare anuale se manifesta prin functiile acestora, iar dintre cele mai reprezentative, pot fi considerate conform literaturii de specialitate urmatoarele:

- Functia de reflectare, centralizare si generalizare a conturilor anuale, care presupune centralizarea periodica a datelor furnizate de contabilitate; unde datele si informaţiile, prelucrate potrivit procedurilor contabile, parcurg in general un drum ascendent de la simplu la complex, de la particular la general, centralizarea succesiva atingand punctul final in documentele de sinteza. Conturile anuale reprezinta un sistem de indicatori economico-financiari cu caracter rezultativ, termenul de „generalizare” marcand faptul ca prin acesti indicatori se da expresie trasaturilor comune ale elementelor de patrimoniu avansate in circuitul economic-financiar, conferind indicatorilor un continut omogen, cu o mare putere de sinteza care implica astfel folosirea unei metodologii unitare de intocmire a situatiilor financiare;

- Functia de informare (sau de comunicare a informatiilor financiare) şi caracterizare a activitatii desfasurate de intreprindere care reprezinta una dintre cele mai importante functii, locul deosebit pe care il ocupa contabilitatea in sistemul informational conferind implicit un rol informatic prioritar situatiilor financiare, considerate sursa de informatii esentiala pentru cunoasterea situatiei economico-financiare a intreprinderii si elaborarea de decizii de conducere a activitatii acesteia, realizarea acestei functii a conturilor anuale presupunand de altfel si efectuarea unor analize si respectiv al interpretarii datelor continute de acestea.

- Functia de analiza si previziune, functie ce se manifesta in procesul de urmarire si interpretare a modului de realizare a obiectivelor programate prin angajarea si utilizarea resurselor intreprinderii, determinarea abaterilor de la indicatorii programati, stabilirea masurilor de luat pentru imbunatatirea activitatii. Conturile anuale reprezinta un instrument de analiza a echilibrului economico-financiar, acest echilibru fiind efectuat, controlat si reglat atat din punct de vedere dimensional – pe total – cat si structural – pe parti componente. Ca instrument de analiza a echilibrului economico-financiar, conturile anuale sunt folosite in cunoasterea, dirijarea si stapanirea relatiilor bilantiere dintre activ, datorii si capitaluri proprii pe de o parte, iar pe de alta parte intre fluxurile de cheltuieli si venituri.

Cap 2. Analiza pertinentei pozitiei financiare

Este un fapt, determinarea normalizatorilor ( IASB, FASB ), de a indrepta contabilitatea catre expresia valorii date de piata financiara. Pe baza normelor privind activele financiare, se constata o tendinta de a transpune aceasta conventie de evaluare asupra activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, fapt care ar duce la sfarsitul costului istoric. In prezent, doar sistemul contabil australian permite intreprinderii sa inregistreze imobilizarile la valoarea de piata.

Aceasta evolutie ar confirma principiul bilantului in valori de piata. Rezultatul ar fi astfel masurat prin variatia valorii activelor si pasivelor distingand rezultatul operational si rezultatul financiar ce decurge din ajustari de valoare, aceasta din urma reprezentand o imbogatire sau o saracie latenta pentru actionari.

Faptul de a permite intreprinderilor sa-si contabilizeze activele la valoarea de piata, in ciuda dificultatilor tehnice pe care aceasta le poate pune, este deci susceptibil sa amelioreze pertinent modelului contabil pentru ca informatiile astfel produse sa reflecte mai bine valoarea intreprinderii. Si totusi, situatiile financiare care au integrat reformele recente ale FASB in materie de fair-value nu au crescut pertinenta modelului contabil.

Mai multi autori considera ca pierderea pertinentei modelului contabil, si mai ales a rezultatului net, vine din aceea ca contabilitatea imputa numeroase operatii situatiei nete a intreprinderii, fara a le inregistra in prealabil in contul de profit si pierdere.

Acestia propun publicarea unui nou indicator de perf, rezultatul global (comprehensive income), in completarea rez net ctb traditional.

Totusi, studii realizate ulterior au demonstrat ca publicarea acestui indicator este nejustificata, pentru ca el nu este direct corelat cu valoarea intreprinderii, dupa cum nu este nici rezultatul net.

Cap 3. Analiza pertinentei indicatorilor de performanta financiara

din perspectiva procesului de normalizare contabila si a pietelor de capital

Modul in care o intreprindere masoara perf fin afecteaza deciziile utilizatorilor situatiilor financiare (actionari, membrii ai consiliului de administratie, manageri sau creditorii financiari). Eficacitatea sistemelor de gestiune e si ea tributara selectiei indlor de perf.

Potrivit unor studii empirice de data recenta, pertinenta indicatorilor performantei financiare trebuie apreciata in raport cu valoarea bursiera, dar si in functie de utilitatea lor predictiva in materie de fluxuri de trezorerie (modelul contabil american – dominanta monocroma) si de valoarea adaugata (modelul contabil european - dominanta policroma).

Acesti indicatori sunt : rezultatul net, rezultatul exploatarii, fluxul de trezorerie din exploatare, rezultatul rezidual si val adaugata.

Pertinenta si utilitatea predictiva a indicatorilor performantei financiare depind de regulile care regizeaza functionarea pietelor financiare, dar si de normalizarea contabila. Astfel, s-a constatat ca un proces de normalizare contabila mai suplu, orientat catre nevoile investitorilor, genereaza o relatie mai stransa intre indicatorii de performanta si randamentele bursiere. Dimpotriva, pentru previziunea fluxurilor de trezorerie, indicatorii de performanta trebuie sa se bazeze pe norme contabile precise si mai putin flexibile. O prea mare libertate in aplicarea regulilor contabile poate reduce considerabil utilitatea predictiva a indicatorilor de performanta.

Pentru previziunea valorii adaugate, sistemul contabil francez este net mai performant decat cel american.

Globalizarea activitatilor economice ale intreprinderilor, ca si internationalizarea pietelor financiare pune in evidenta nevoia unei armonizari a normelor contabile. Selectia indicatorilor de performanta financiara care pot servi ca baza in sistemele de gestiune orientate spre crearea valorii este o necesitate cruciala pentru intreprinderile care vor sa se desprinda de concurenta.

Totodata, normalizarea contabila internationala nu isi va atinge scopul decat intr-un context in care performanta financiara va fi considerata pertinenta de catre investitorii bursieri si utila pt analisti in stabilirea previziunilor lor. In acest sens, problema e de a cunoaste in ce masura caracteristicile procesului de normalizare contabila influenteaza pertinenta si utilitatea indicatorilor performantei financiare.