Elemente Probante

Introducere

Principii fundamentale

Auditorul trebuie sa intruneasca elemente probante suficiente si adecvate pentru a ajunge la concluzii rezonabile, pe care sa isi intemeieze opinia.

Comentarii

Obietul prezentei Norma de audit care concorda cu Norma internationala de audit (ISA) este de a stabili proceduri si principii fundamentale si de a preciza modalitatile lor de aplicare cu privire la cantitatea si calitatea elementelor probante care trebuie intrunite pentru auditarea situatiilor financiare si procedurile care permit obtinerea lor.

Elementele probante sunt obtinute plecand de la o combinatie adecvata de teste de procedura si de controale substantive.

“Elementele probante”desemneaza informatiile obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care sa se bazeze opinia sa. Aceste informatii constau in documente contabile care sprijina situatiile financiare si coroboreaza informatiile provenind din alte surse.

“Testele de procedura” desemneaza testele care permit sa se obtina elementele probante asupra eficacitatii conceperii si functionarii sistemelor contabile si controlului intern.

“Controalele substantive” desemneaza procedurile folosite de auditor vizand obtinerea unor elemente probante, cu scopul de a detecta anomaliile semnificative din situatiile financiare. Ele sunt de doua tipuri:

a) controale referiltoare la detaliile operatiunilor si soldurilor;

b) procedurile analitice.

Elemente probante suficiente si adecvate

Principii fundamentale

In cursul activitatii de obtinere a elementelor probante pornind de la testele de proceduri, auditorul trebuie sa determine daca aceste elemente sunt suficiente si juste pentru a-si fundamenta evaluarea nivelului de risc legat de control.

In cursul obtinerii elementelor probante pornind de la controalele semificative, auditorul trebuie sa determine daca elementele rezultate din aceste controale si teste sunt suficiente si adecvate pentru a fundamenta asertiunile care tin de stabilirea situatiilor financiare.

In cazul existentei unui dubiu asupra unei asertiuni semnificative tinand de stabilirea situatiilor financiare, auditorul se va stradui sa obtina elemente probante suficiente si adecvate pentru a elimina acest dubiu. Daca auditorul nu reuseste sa intruneasca elemente probante suficiente si adecvate, el trebuie sa formuleze o opinie cu rezerve sau sa precizeze ca se afla in imposibilitatea de a-si exprima o opinie.

Adjectivele “suficiente” si “juste” sunt indisociabile si se aplica elementelor probante obtinute ca urmare a testelor de proceduri si controale substantive. Primul se raporteaza la calitatea de elemente probante, iar al doilea la calitatea lor si la pertinenta lor, aplicata la o anume asertiune, si la validitatea lor. In general, auditorul se va sprijini pe elemeltele probante care duc mai mult la deductii decat la convingeri si va cauta elementele probante aparute din mai multe surse sau de natura diferita, cu scopul de a verifica o astfel de asertiune.

Pentru a-si fonda opinia, auditorul nu verifica, in genere, ansamblul informatiilor disponibile, caci concluziile asupra soldului unui cont, asupra unei categorii de tranzactii sau asupra unui control pot fi obtinute prin aplicarea unor proceduri bazate pe rationament personal sau pe esantionare statistica.

Rationamentul auditorului pentru a determina daca elementele probante sunt suficiente si juste depind de mai multi factori, in special:

- evaluarea naturii si nivelului de risc inerent atat la nivelul situatiilor financiare, cat si la al soldului unui cont sau al unei categorii de tranzactii;

- Natura sistemelor contabile si a controlului intern si evaluarea riscului legat de control;

- Caracterul semnificativ al elementului exeminat;

- Experienta acumulata in cursul auditurilor precedente;

- Rezultatele procedurilor de audit, inclusiv fraudele si alte erori sesizate eventual;

- Originea si fiabilitatea informatiilor disponibile.

aspecte legate de sistemele contabile si de controlul intern pe care auditorul isi va reuni elementele probante sunt:

a) conceperea: sistemele contabile si controlul intern sunt concepute in asa fel incat sa previna si/sau sa detecteze si corecteze anomaliile semnificative;

b) functionarea: sistemele exista si au functionat satisfacator pentru toata perioada respectiva.

Asertiunile care tin de stabilirea situatiilor financiare constituie ansamblul criteriile , explicite sau nu, utilizate de conducere pentru pregatirea situatiilor financiare si care pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

a) existenta: un activ sau o datorie , existente la data respectiva;

b) drepturi si obligatii: un activ sau un pasiv se raporteaza la entitatea de la data respectiva;

c) atasarea: tranzactie sau eveniment care se raporteaza la entitate si care s-au produs in cursul perioadei respective;

d) exhaustivitatea: ansamblu al activelor, datoriilor, tranzactiilor sau evenimentelor au fost inregistrate si toate faptele importatnte au fost mentionate;

e) evaluarea: inregistrarea unui activ sau a unei datorii la valoarea sa;

f) masura: o operatiune sau un eveniment a fost inregistrat la valoarea sa de tranzaactionare si un venit sau o cheltuiala este atasata perioadei corespunzatoare;

g) prezentarea informatie date: o informatie este prezentata, clasata si descrisa in conformitate cu sistemul contabil de referinta aplicabil.

Ca regula generala, elementele probante sunt reunite pentru fiecare asertiune a situatiilor financiare. Elementele financiare referitoare la o asertiune, de exemplu existenta unui stoc, nu compenseaza absenta unui element probant referitor la o alta asertiune, evaluarea sa, de exemplu. Natura, calendarul si marimea contralelor de coroborare depind de asertiunile respective. Unele controale pot furniza elemente probante pentru mai multe asertiuni. Astfel, recuperarea creantelor de la clienti poate furniza elemente probante pentru existenta si pentru evaluarea creantei, dar nu si pentru solvabilitaea debitorului.