Evaluarea în Contabilitate

Evaluarea reprezintă exprimarea valorică, prin intermediul banilor, a existenţei şi mişcării elementelor patrimoniale. Este procedeul care asigură reflectarea realităţii economice. Ceea ce nu poate fi măsurat şi exprimat în bani nu poate face obiectul înregistrărilor contabile. Evaluarea apelează la funcţia banilor ca unitate de măsura a valorii bunurilor şi serviciilor.

Sunt evaluate bunurile materiale, creanţele, obligaţiile,cheltuielile şi veniturile, rezultatele financiare precum şi toate operaţiile economice ce au loc cu ele.

În vederea evaluării elementelor patrimoniale se pot folosi diferite costuri, preţuri şi tarife.

- Costurile sunt formate din totalitatea cheltuielilor efectuate în vederea obţinerii

produselor, lucrărilor şi serviciilor. Ele pot fi:

a) Costul de achiziţie – folosit pentru evaluarea bunurilor achiziţionate din afara unităţii. Se compune din: preţul de cumpărare negociat şi înscris în factura furnizorului, cheltuieli de transport – aprovizionare, cheltuieli accesorii efectuate în vederea punerii în stare de funcţionare a anumitor bunuri şi eventualele taxe nerecuperabile. Reducerile comerciale nu fac parte din costul de achiziţie.

b) Costul de producţie – folosit pentru evaluarea bunurilor fabricate în unitate. Se compune din: costul de achiziţie al materialelor consumate, cheltuieli de prelucrare a materiei prime în vederea transformării în produs finit.

- Preţurile reprezintă expresia bănească a valorii mărfurilor şi se concentrează în

valoarea care se încasează pentru bunurile vândute.

Pentru furnizori ele sunt preţuri de vânzare, iar pentru cumpărători preţuri de cumpărare sau de achiziţie. Preţurile diferă în raport de corelaţie cerere – ofertă.

Preţul de cumpărare este doar o componentă a costului de achiziţie.

La agenţii economici comerciali deosebim:

- preţul de vânzare al angrosiştilor ( cu ridicata, între agenţii comerciali );

- preţul de vânzare al detailiştilor ( cu amanuntul, la vânzarea către populaţie prin magazine ).

Bunurile se mai pot evalua la preţul pieţei, adică suma la care poate procura bunul în ziua evaluării în funcţie de formarea preţurilor pe baza cererii şi ofertei.

- Tarifele se folosesc pentru evaluarea lucrărilor şi serviciilor.

Principiul general de evaluare a elementelor patrimoniale în contabilitate consta în evaluarea la cost istoric ( de intrare ), denumită şi valoarea contabilă.

Costul istoric al elementelor de activ se formează în funcţie de modalitatea de procurare:

- în cazul cumpărării, valoarea contabilă este data de costul de achiziţie;

- în cazul producerii în unitate, valoarea contabilă este dată de costul de producţie;

- în cazul contribuţiei unor persoane la creşterea capitalului economic, valoarea contabilă este dată de valoarea atribuită bunurilor aduse în unitate.

În conformitate cu noile reglementări, pentru evaluarea elementelor de bilanţ se mai pot folosi valorile:

- valoarea reală este valoarea recunoscută între părţi în cazul tranzacţiilor

directe;

- valoarea realizabilă este preţul estimat la care activul poate fi vândut sau

înstrăinat;

- valoarea realizabilă netă este diferenţa între încasările viitoare din

valoarea unui bun şi cheltuielile produse de vânzare;

- valoare recuperabilă este suma pe care întreprinderea se aşteaptă să o

recupereze din utilizarea viitoare a unui activ, inclusiv valoarea sa reziduală;

- valoarea reziduală reprezintă valoarea netă care o întreprindere estimează

să o obţină prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare, după deducerea cheltuielilor aferente cedării.

Evaluarea elementelor patrimoniale se efectuează în patru momente: la intrarea bunurilor în patrimoniu, la ieşirea bunurilor din patrimoniu, cu ocazia inventarierii şi la închiderea exerciţiului financiar.

1. Evaluarea la intrarea bunurilor în patrimoniu

La intrarea în patrimoniu, bunurile se evaluează şi se înregistrează, în funcţie de

modul lor de dobândire, astfel:

a) bunurile cumpărate se evaluează la costul de achiziţie;

b) bunurile obţinute din producţie proprie de către unitatea patrimonială se evaluează la costul de producţie;

c) bunurile aduse ca aport la constituirea societăţii, se evaluează la valoarea de aport, care se stabileşte în funcţie de preţul pieţei, utilitatea şi starea bunului;

d) bunurile obţinute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă;

e) activele dobândite prin schimb cu alte active se înregistrează la valoarea justă a activelor primite în schimb;