Evaluarea în Contabilitate

1. Notiunea si principiile evaluarii patrimoniului in contabilitate

Definirea evaluarii

Evaluarea reprezinta un procedeu al metodei contabilitatii care consta in cuantificarea si exprimarea valorica, in etalon banesc, a existentei, miscarii si transformarii patrimoniului economic pentru a-l reflecta in contabilitate.Conform standardelor in domeniu, evaluarea este o activitate efectuata de profesionisti care respecta principii, metode si standarde profesionale si etice, prin care se estimeaza o valoare pentru bunurile materiale, creantele, obligatiile, cheltuielile si veniturile, rezultatele financiare precum si toate operatiile economice ce au loc cu ele, folosindu-se in acest fel preturile si tarifele.

Obiectul evaluarii este estimarea valorii. Astfel, evaluarea reprezinta o opinie sau concluzie emisa pe baza unei analize minutioase referitoare la natura, calitatea, valoarea sau utilitatea unor anumite interese sau aspecte, exprimata de o persoana impartiala, specializata in analiza si evaluare.

Ca procedeu al metodei contabilitatii, evaluarea este strans legata de celelalte procedee, pentru a caror aplicare este necesara exprimarea valorica a operatiunilor economice.

Continutul evaluarii consta in inmultirea elementelor patrimoniale supuse evaluarii, exprimate cantitativ, cu elemente banesti concretizate in preturi, tarife si costuri.Contabilitatea masoara si inregistreaza in unitati monetare elementele patrimoniale si operatiile care modifica masa patrimoniului. Unitatea monetara se identifica cu banii in functia lor de masura a valorii. Banul este unitatea de masura a valorii economice. Pe aceasta cale se omogenizeaza masa patrimoniului si se creaza posibiltatea centralizarii si sintetizarii datelor contabile.In mod concret functia banului ca unitate de masura a valorii se realizeaza prin semnul monetar propriu fiecarei tari. In Romania un asemenea semn este leul.

Prin mijlocirea unitatii monetare, se masoara si valoare elementelor componenete ale patrimoniului. In acest scop se pondereaza cantitatea de evaluat masurata in unitati fizice sau munca cu pretul sau costul unitar: pretul in cazul iesirilor si costul in situatia intrarilor prin achizitie sau din productie proprie.

1.2. Criteriile de evaluare

In teoria si practica de contabilitate, s-au conturat trei criterii cu privire la evaluarea fluxurilor si stocurilor de active si pasive, cheltuieli-venituri: valoarea de utilitate sau valoarea reala, valoare de piata ca referinta de pret si timpul.

- Valoarea de utilitate, primul criteriu, considera ca valoare trebuie sa

reprezinte „costul” sau „sacrificiul” consimtit pentru a aduce bunul respectiv in patrimoniu sau ceea ce ar aduce bunul respectiv daca l-am utilizat in intreprindere. La aceasta definitie adaugam si precizarea ca valoarea de utilitate poate fi privita si prin prisma „pierderii” sau „sacrificiului” pe care l-ar suporta o intreprindere daca ar fi lipsita de bunul respectiv. In cadrul pasivelor circumscrise numai la datorii, valorea de utilitate se traduce prin sumele acceptate a fi platite in schimbul obligatiei sau sumele asteptate a fi platite pentru satisfacerea obligatiilor fiscale.

In reglementarile contabile din Romania, prin articulare la Standardele Internationale de Contabilitate, valoarea reala, este definita prin prisma valorii la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie, de buna voie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv. Valoarea reala este valoarea recunoscuta de piata in cadrul tranzactiilor directe. In aceeasi lucrare se foloseste sintagma „valoare utila” definita ca o valoare actualizata a fluxurilor de numerar viitoare estimate din utilizarea continua a unui activ si din cedarea sa la sfarsitul duratei utile de viata.

Interes prezinta si valoarea venala asa cum este definita de in RCG francez. Valorea venala este valoarea actuala a unui element de activ sau de pasiv. Prin esenta sa, valoarea venala reprezinta pretul prezumat a fi acceptat la plata de catre un cumparator eventual, in starea si locul in care se afla elementul patrimonial aceasta valoare trebuie apreciata in functie de situatia intreprinderii.Definita astfel, valoarea venala tine cont atat de utilitatea bunului pentru intreprindere, dar si de „piata”in calitatea sa de referinta de pret. In felul acesta pretul are o dimensiune juridica externa, el se impune celor doua parti intrate in tranzactie deoarece rezulta din acordul lor si are un caracter obiectiv.

- Valoarea de piata folosita in cadrul tranzactiilor directe, reprezinta pretul care

poate fi obtinut/platit pe o piata activa caracterizata prin:

a. activele de pe piata sunt relativ omogene;

b. sunt cantitati suficiente de asemenea active tranzactionate, in asa fel

incat oricand pot fi gasiti potentiali cumparatori si vanzatori;

c. preturile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de catre public.

In afara categoriile de valori prezentate mai sus, IAS-urile mai utilizeaza si altele cum sunt:

Valoarea actualizata ca forma estimata a valorii viitoarelor fluxuri nete de numerar in desfasurarea normala a activitatii

Valoarea actualizata a unei datorii ca forma echivalenta platilor asteptate in viitor necesare pentru a stinge obligatia rezultata dintr-o prestatie sau bun primit

Valoarea de inregistrare sau contabila este valoarea la care un activ este inclus in bilant dupa scaderea amortizarii acumulate si a pierderilor acumulate din depreciere

Valoarea realizabila sau de decontare a unei datorii este o valoare neactualizata in numerar sau in echivalente de numerar asteptate a fi platite pentru a achita datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor

Valoarea realizabila este valoarea in numerar sau echivalente de numerar care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor

Valoarea realizabila neta reprezinta pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estiamte pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii

Valoarea recuperabila este maxima dintre pretul net de vanzare si valoarea sa utila sau suma pe care intreprinderea se asteapta sa o recupereze din utilizaraea viitoare a unui activ, inclusiv valoarea sa reziduala in momentul instrainarii