Falsificarea banilor și măsuri de prevenire

Falsul, spre deosebire de imitatie, incepe atunci cand se urmareste o inselaciune. Afacerile de acest fel sunt vechi de mii de ani. Un papyrus egiptean aflat intr-un muzeu din Stockholm arata cum, din sticla colorata turnata se puteau imita pietrele pretioase.

Cu mult timp inaintea erei noastre falsificarea banilor constituia o problema sociala, ajungand sa fie pedepsita cu pedeapsa capitala.

Falsul de bani este considerat ca fiind o infractiune care prezinta un pericol social deosebit de ridicat, si de-a lungul istoriei a fost sanctionat cu pedepse usturatoare. In ciuda tuturor masurilor drastice care s-au luai, de-a lungul istoriei, impotriva falsificatorilor, istoria falsului de bani a avut o dezvoltare constanta cu cea a monedei.

De nenumarate ori si statul a participat la acest fenomen de falsificare a monedei. Printre numeroasele metode prin care statul a falsificat moneda inca de pe vremea lui Hippias amintim baterea de catre monede care nu aveau concentratia de metal pretios specificata, sau nu aveau greutatea mentionata.

In tara noastra, un fenomen specific Moldovei secolului al XV-lea il reprezinta baterea de concomitenta a unor monede din argint, bilon sau bronz avand aceeasi greutate marime si valoare nominala. Acest fenomen a fost considerat drept o falsificare oficiala a monedelor, fiind privit ca un mod de reglare si acoperire a unor deficite economice sau financiare.

Autoritatile nu au stat nepasatoare in momentul in care acest fenomen a luat amploare, astfel in 1551 Gheorghe Martinuzzi ordona bistritenilor sa aresteze de urgenta toti monetarii din Rodna deoarece s-a descoperit ca bateau moneda falsa, iar in 1618 Dieta din Sibiu face o plangere de batere de monede false la Caransebes si Lipova.

Cu timpul statul a realizat importanta ridicata pe care o au banii la nivelul economiei nationale, precum si cat de importanta este stabilitatea acestora pentru a asigura un nivel ridicat de dezvoltare economica, in primul rand prin atragerea investitiilor. Odata cu aceste constatari s-a inceput lansarea in circulatie a bancnotelor sau a inscrisurilor monetare pentru a acoperi nevoile statului, fara ca acestea sa aiba acoperire la nivel economic.

Aparitia bancnotelor si relativa usurinta cu care se bateau acestea(avand costuri scazute) a dus la o amploare a fenomenului de falsificare in perioada primului razboi mondial cand cand trupele de dominatie germane au avut acces la baterea de bancnote si au putut cumpara de pe teritoriul tarii aproape orice fara a plati practic nimic.

In perioada interbelica acest fenomen a luat amploare odata cu aparitia unor retele internationale de falsificare a banilor cea mai mare amploare avand-o banca din Portugalia.

O mare amploare a avut-o falsificarea francilor francezi care a avut loc in Ungaria, frauda la care au luat parte si autoritatile statului. Acest fenomen a luat amploare internationala datorita numarului mare de moneda falsa care a intrat in uz in intreaga Europa. Nici astazi nu se cunoaste intregul efect al acestei fraude datorita refuzului unitatilor ungare da a coopera cu institutiile internationale.